SA NU UCIZI!

Să nu ucizi!

Viaţa pământească ne este bunul cel mai mare,
Drepturi nemărginite asupra ei doar Creatorul are.
Viaţa-i timp de pregătire pentru fiinţele omeneşti,
Şi prilej unic de alergare spre cununile cereşti.
Ea este nepreţuită fiind un dar Dumnezeiesc,
Iar acei care o curmă, păcat de moarte săvârşesc.
Este un drept şi o datorie pentru omul credincios,
S-o păstreze, s-o îngrijească ca să-i fie de folos.
De aceea, Dumnezeu, cu Împărătească poruncă,
Nu permite nimănui, uciderea să o producă.
Pentru cei care nu ştiu, iar alţii să-şi amintească,
Uciderea-i de două feluri, trupească şi sufletească.
Prima este îndeplinită cu orice armă sau lovire,
Să-ţi lucreze cineva peste puteri, la istovire,
Sinuciderea, avortul, comportarea cu asprime,
Euthanasia, răpirea, tortura, faptele de cruzime,
Amputarea, mutilarea, sterilizarea, terorismul,
Războaie, ţigări, arme, drogurile, alcoolismul.
Au apărut, în vremea noastră metodele perfide
Prin care în litera legii, ştiinţific, se ucide.
Fecundarea în eprubetă când embrionii de prisos
Sunt distruşi în număr mare, puţini fiind de folos,
Clonarea, inginerii genetice, fiindcă ele urmăresc
Să producă organe de schimb corpului omenesc.
Cu sau fără cunoştinţă, toţi aceşti numiţi savanţi,
Modifică specia umană producându-ne mutanţi.
Diagnosticul ecografic când conduce spre avort,
Constatând o boala gravă, la părinţi cu disconfort
Sau când ei doresc, de pildă, fată şi le vine băiat
Ucid fără să clipească, într-un mod necugetat.
Printre faptele ce duc la uciderea sufletească
Sunt pilda rea, ce poate aproapelui să pricinuiască
Abaterea de la calea bună, nervozitatea, clevetirea,
Ura, mânia, dorinţa de răzbunare ca şi pizmuirea.
Fiecare, dar, acum, răscolind memoria toată,
Cu regret va constata că a ucis măcar o dată.
Recunoaşte-o deci, umil, du-te şi îţi cere iertare,
Cu nădejde o să obţii tu a Domnului îndurare.
Iaşi 23 aprilie 2008