Să nu-ți pierzi nicicând credința

Să nu-ți pierzi nicicând credința, oricât azi de greu ar fi,
Prin credință orice luptă poți mereu tu birui.

De înaintezi pe cale, astăzi numai prin credință,
Tu la orice pas creștine, vei avea doar biruință.

Vei vedea minuni căci Domnul, celor care cred le-arată,
Cum lucrează prin credință, când El intervine-ndată.

El mereu îi izbăvește, pe acei ce cred în El,
Căci în ochii Lui nu-i unul, mare... sau vre-un mititel.

Pentru El... cine se-ncrede, în divina mângâiere,
E creștinul cu credință, care-i plin doar de putere.

Care-i plin și de iubire, căci credința e bogată,
Are-n ea... ce are-n ceruri, preamăritul Domn și Tată.

Are fericiri alese, bucurii neântâlnite,
Aripi care bat întruna, de nimic nu sunt oprite.

Ea mai are-acea credință, ce pământul azi nu are,
Pentru cel ce se încrede, are-o mare îndurare.

Are milă... dăruiește, azi iertare tuturor,
Tot prin ea avânt creștinul, el își ia spre cer în zbor.

Tot prin ea trece de valuri, de furtuni trece îndat,
Trece și de-adâncul mării, care este-ntunecat.

Căci credința e lumină, lumineaz-orice adânc,
Doar prin ea primesc lumină, ochii ce mereu ei plâng.

S-o păstrăm cu toții vie, ea ne ține în picioare,
Până când Isus revine-n ziua cea de sărbătoare.