Să nu te dai bătut vre-o dată

Să nu te dai bătut vre-o dată, pe cale când tu întâlnești,
Atâtea piedici, lupte frate, spre ceruri când mereu privești.

Să nu te dai bătut când frații, doar răni adânci îți fac mereu,
Tu pentru ei înalță ruga, doar mulțumind lui Dumnezeu.

Să nu te dai bătut o clipă, că nu mai poți tu să nu spui,
Ești fiu de Rege, strigă... cere, puterea este-n mâna Lui.

Să nu te dai bătut pe calea, ce ți-a deschis-o Dumnezeu,
Chiar de-i îngustă... niciodată, tu singur nu esti când e greu.

Să nu te dai bătut în vale, ce este-adâncă uneori,
De mână ești ținut de Domnul, El te ridică când cobori.

Căci tu de El ai fost odată, creștine drag... din mii și mii,
Ales să moștenești o Țară, o Țară ce-i în veșnicii.

Dar tu nicicând... nicicând vre-o dată, bătut pe drum să nu te dai,
Statornic fii, plin de credință, în luptă în picioare stai.

Ca să ajungi în locul care, Isus Cel viu l-a pregătit,
E locul ce de sfinți el astăzi, e-atât de mult de ei dorit.

E locul viu... doar plin de viață, e locul plin de bucurii,
S-ajungi în el... tu azi pe cale, biruitor mereu să fii.