Să nu priviți cu jind...

Să nu priviți cu jind spre-acei care adună
Tot nesătui, comori ce-or veşteji cândva,
Că bogăția noastră nu-aici, în lut, se curmă
Şi-adevărata plată nu jos vom cäpăta.

Să nu invidiați pe-aceia ce confortul
Şi slava omenească îi fac preafericiți,
Căci fericirea noastră nu-i faima şi avutul,
Ci viața lângă Đomnul, în Haru-i altoiți.

Nu vă doriți un nume cum au cei mari din lume,
Nici cinste şi onoare aicea pe pământ,
Că nouă ni s-a dat un Nume mult mai mare
Şi-un dar nemăsurat de fii ai Celui Sfânt.

Să nu urâți necazul ce viața vă-ncunună
Nici truda şi sudoarea, chiar de-alții sunt scutiți;
Nu se compară chinul de-o clipă de durere
Cu slava ce aşteaptă pe-aceia curățiți.

Să nu invidiați pe oamenii cu faimă,
Doriți-vă onoarea de-a sta cu cei smeriți,
Că masa celor mari e cursă spre pedeapsă,
Însă 'nălțarea-i harul ce-l au cei umiliți.

Să nu priviți cu jind la cei cu glas puternic,
Pe-acei pe care lumea-i ascultă cu respect,
Ci mai degrab' pe-acei ce-nduioşează cerul
Şi-acei, ce-n rugăciune, sfărâm-obezi de fier.

Să nu invidiați creştinii fără Domnul
Ce binecuvântați se cred aici, jos, pe pământ,
Că binecuvântare nu-i chinul bogăției,
Ci-o inimă uşoară şi-un nepătat veşmânt.

Nu vă tocmiți prieteni ce ştiu să linguşească,
Nici nu înstrăinați pe-acel care-a mustrat;
Prietenul ce musträ e ploaia cea cerească
Ce va rodi mai trainic pământul adăpat.

Nu va doriți nimic din lumea efemeră,
Cä trecätor e omul şi lauda şi-avutul,
Dar răsplătită-i viața în adevăr sfințită
Şi veşnic viitorul înmănuncheat în Domnul.

Să nu invidiați: E Rege al nostru Tată
Nicicând n-om duce lipsă de pâine şi-ajutor,
Iar de ne lăsăm viața în Mâna-I ancorată,
Suntem ai Lui, iar El, al nostru Vegheator.

Amin