Sa nu ne razvratim

De-a lungul vremii răzvrătit e omul
Din pomul interzis el a mîncat,
N-a ascultat ce-a spus atuncea Domnul,
şi din Eden el fost-a alungat.

Ce ţi-a lipsit atuncia ţie Adame?
De ce pe Eva, tu ai ascultat?
Cum de-ai lăsat, satan să-ţi ia din minte,
Porunca sfîntă care ţi s-a dat?

Domnu-ţi crease o grădină mare,
Din toate îngăduit-a să mănînci,
Uitat-ai pentru-o clipă de ascultare,
De pomul interzis să nu mănînci!

Nu te-ai dezis de pofta ta înşelătoare,
Şi-ai ascultat ce altu-ţi poruncea
Urmat-ai vorba lui linguşitoare
Pentrucă el mărire-ţi promitea.


Înfloritoarea lui promisiune
Aduse doar eşecul necurmat,
Ai cunoscut a Domnului minune
Şi să te-ascunzi atunci ai căutat.

Dar unde să te-ascunzi de ochii Celui,
Ce prin Cuvînt pe toate le-a creat?
Şi a dorit ca fericirea vieţii,
Să-ţi fie în Edenul minunat.

Călcat-ai în picioare, a Sa slavă,
Dorit-ai să te-nalţi, să te mîndreşti,
Te-a cuprins gîndul să ai multă slavă,
Dar n-ai gîndit ce multe risipeai.

Ai risipit dorinţa Celui veşnic
Prin îngîmfarea şi purtarea ta,
Şi din lumină ai trecut în întuneric,
Ruşine- atunci ţi-a fost de faţa Sa…

Dar izgonit ai fost , şi-atunci păcatul,
Căzut-a peste toţi ce ţi-au urmat,
Pîn cînd venit-a-n lume Împăratul,
Emanuel, Cel pururi aşteptat!

Cîntaţi, voi, cei ce-aţi cunoscut IUBIREA,
Mesia, harul Său ne-a dăruit.
Lupta-ţi să căpătaţi neprihănirea
Ca să intraţi în raiul mult dorit.

Luptaţi doar lupta bună a credinţei,
Nu pentru-o slavă care va pieri,
La Domnul să venim cu umilinţă,
Să încetăm a ne mai răzvrăti.