Să nu mai căutați în lacrimi

Să nu mă căutați în lacrimi,
Ce cad la ceasul cel târziu,
Nici în tăcerea care doare,
Privind spre locul meu pustiu.

Eu sunt acolo unde pacea,
Nu se oprește în dureri,
Unde lumina nu apune,
Beau din izvorul de-alinări.

Să nu vă doar-a mea plecare,
Ce-a fost prea grabnică, prea grea,
Căci cerul plin ce-i de splendoare,
A devenit azi casa mea.

Tu mamă, să nu-ți frângi privirea,
Doar căutând chipu-mi prin seri,
Eu sunt în fiecare rugă,
Ce o înalți privind spre zări.

Tu tată, să nu porți vre-o vină,
Și nici povara ei „de ce?”,
Căci pașii mei n-au fost zadarnici,
Ci scriși de Domnul către cer.

Iar vouă, celor ce mă plângeți,
Vă spun cu pace și cu dor,
Nu moartea are biruința,
Căci m-a salvat un Salvator.

Aici nu sunt nici lacrimi grele,
Nici teamă, nici sfârșit amar,
Doar liniștea Dumnezeiască,
E vremea cea numai de har.

Aici cântărea nu-ncetează,
Și nici iubirea nu se stinge,
Lumina sfântă mă-nconjoară,
Iar Domnul meu la piept mă strânge.

Pe chip nu mai există teamă,
Nici umbra nopților de jos,
Căci am găsit odihna dulce,
În brațul blând al lui Hristos.

Aici sunt râuri de lumină,
Și pacea nu are sfârșit,
Iar fiecare clipă pare,
Un cer de har nemărginit.

Nu mai există despărțire,
Nici dor ce frânge inimi grele,
Doar bucuria revederii,
În sfintele cerești castele.

Iar voi, părinții mei iubiți,
Nu vă lăsați zdrobiți de jale,
Căci Dumnezeu v-a șters durerea,
Prin mântuirea mea pe cale.

Mamă, când plângi târziu în noapte,
Și dorul greu te va durea,
Să știi că Dumnezeu ascultă,
În orice clipă rugă-a ta.

Iar tu, tată, ridică-ți fruntea,
Chiar dacă ochii-au obosit,
Căci fiul tău nu-i în pierzare,
În ceruri eu am fost primit.

Și va veni și dimineața,
Când nu va mai fi vre-un suspin,
Vom fi-mpreun-o veșnicie,
În veșnicul Lui loc divin.

Să nu credeți că printre îngeri,
Mai port povara celor grei,
Aici durerea nu pătrunde,
Nici umbra vechilor temei.

Am fericirea în lumina,
Ce n-am găsit-o pe pământ,
Căci pacea care mă-nconjoară,
E harul Celui veșnic sfânt.

Privesc spre voi cu duioșie,
Și-aș vrea să pot să vă alin,
Să vă șterg lacrima ascunsă,
Ce cade ca un nor de chin.

Să nu vă temeți pentru mine,
Eu sunt acasă, sunt iubit,
În locul unde cântă cerul,
Și orice dor e împlinit.

Aici sunt flori făr-ofilire,
Și râuri limpezi de lumină,
Iar glasul Domnului aduce,
O pace sfântă și deplină.

Trăiți frumos și cu credință,
Nu vă lăsați de jale frânți,
Căci după clipa despărțirii,
Vom fi din nou, pe veci, uniți.

Până atunci, trăiți cu pace,
Și nu lăsați credința frântă,
Căci eu vă-aștept cu dor în ceruri,
În bucuria care cântă.
Amin
(În memoria lui Petri Barbu)