Să nu mă lași să uit vre-o dată

Să nu mă lași să uit vreodată, ce ești Tu Doamne pentru mine,
Nici răsăritul nici apusul, să nu-l întâmpin fără Tine.

Să nu mă lași să pierd iubirea, hoinar prin lume rătăcind,
Căci vreau s-ajung la capăt Doamne, în taina dragostei iubind.

Să nu mă lași în noapte singur, să mă veghezi... ești Steaua mea,
Și lună-i tristă fără Tine, fără de stele-ascunsă-i ea.

Să văd prin Tine zarea zilei, ce o aștept cu-atâta dor,
Îl țin aprins cu suferință, mă-naripează ca să zbor.

Să nu mă lași să uit tăcerea, în care eu te-am întâlnit,
În care până-n dimineață, Iubirea mea noi am vorbit.

M-ai copleșit cu-al Tău miracol, atunci tăcuți când ne priveam,
La brațul Tău spre-un loc de viață, în zborul lin când noi zburam.

Să nu mă lași s-aplec privirea, căci fără Tine n-aș putea,
Să văd al vieții izbăvire, de nu ai fi în fața mea.

Eu nu aș ști nici ce-i iubirea, ce mă-nsoțește zi de zi,
De n-ai fi Tu, aș fi o stâncă, ce inima mi-ar împietri.

Să nu mă lași în depărtare, ca să mă duc-al vieții greu,
De sus privește-mă și fă-mă, să capăt numai chipul Tău.

Să nu mă lași să pierd răbdarea, Tu strigă-mă ca eu să vin,
Cu sufletu-mi doar gol de teamă, numai de Tine Doamne plin.
Amin