Să nu mă las de Tine-aș vrea

Să nu mă las de Tine-aș vrea,
pe drumul vieții mele,
chiar dacă valuri vor veni,
sau vremuri mult prea grele.

De poala Ta vreau să mă țin,
când va veni-ncercarea,
ca să nu cad în lanțul ei,
să-ți simt vreau îndurarea.

Să fiu departe nu aș vrea,
de Tine niciodată,
iubirea Ta m-a cucerit,
e-atât de minunată.

Mă înconjoară cu fior,
ce-i blând... de fericire,
să pot să gust cât de frumos,
E gustul de iubire.

Să nu mă las de Tine vreau,
căci aș pieri în vale,
în zbor spre cer as vrea să fiu,
chiar dacă zbor agale.

Chiar dacă norii vor veni,
sau umbrele din noapte,
să mă opresc eu nu aș vrea,
s-alerg vreau mai departe.

Chiar dacă aș urca mai greu,
să urc vreau totdeauna,
pe ceruri când Tu soare pui,
și-atunci când pui Tu luna.

Căci de-aș opri... aș rătăci,
pe urmele deșarte,
de Tine m-ar îndepărta,
m-ar duce mult departe.

Să nu mă las de Tine-aș vrea,
dorința e la mine,
dar împlinirea ei Isus,
ea este doar la Tine.

Să nu mă lași ca să mă las,
de Tine... niciodată,
căci fără Tine eu aș fi,
o piatră lepădată.
Amin