Să nu lași iubirea

Să nu lași iubirea
autor. Diana G. U.

Să nu lași iubirea, să mă părăsească,
Doamne... nu vreau calea-mi, ca să o-nsoțească,
Ura sau disprețul, vreau doar să iubesc,
Dragostea e drumul, spre Dumnezeiesc.

Să nu lași vre-o dată-n, suflet să apună,
Nici furtuna lumii, pacea s-o răpună,
Dă-mi puterea, Doamne, blând să dăruiesc,
Căci prin har și milă, învăț să iubesc.

Când povara vieții pare greu de dus,
Ridică-mi privirea, către Tin' Isus,
Să găsesc lumină, unde-i beznă des,
Și să pun iertare, unde-i ne-nțeles.

Nu vreau bogăție, slavă pământească,
Inima-mi curată, vreau ca să trăiască,
În credință vie, adevăr ceresc,
Dragostea e calea spre Dumnezeiesc.

Și când vine seara, peste gândul meu,
Lasă-mi Doamne pace, și sprijinul Tău,
Să adorm cu suflet limpede mereu,
Mulțumind iubirii, ce m-alină-n greu.

Dacă voi cădea, pe cărări de lut,
Nu vreau să fiu prada, dorului pierdut,
Ci aprinde-n mine focul cel ceresc,
Ca prin orice rană, să pot să iubesc.

Iar când toate Doamne, doar vor amuți,
Vreau atunci cu Tine, calea a-mi sfârși,
Să rămână-n suflet, un fior ceresc,
Căci numai iubirea-i, spre Dumnezeiesc.

Să nu lași vre-o dată, să mă părăsească,
Cercetarea-ți sfântă, să nu se oprească,
Harul mă va trece, dincolo de greu,
Lasă-l ca să curgă, din izvorul Tău.
Amin