Să nu lași golul necredinței

Să nu lași gol de necredință,
Să poposească ce ar vrea,
În inimă vre-o dat creștine,
Căci golul ei te va usca.

Să crezi mereu... în orice vreme,
Credința n-are un trecut,
Are prezent și viitorul,
Fără sfârșit. . doar cu-nceput.

Să nu lași lumea rătăcită,
Să îți deschidă drumul ei,
Pe el nu merg vre-o dat creștinii,
Ales e drumul de cei răi.

Tu mergi pe calea care curge,
Izvorul lacrimilor vii,
Ele-ți vor fi acea răcoare,
Găsită-n mijloc de pustii.

Să nu lași cerul prea departe,
Să fie de privirea ta,
Să nu te-ndepărtezi de calea,
Ce doar spre ceruri duce ea.

Iubește binele și iartă,
În jurul tău să nu privești,
Privind în sus o izbăvire,
Mereu tu poți să o găsești.

Să nu lași omul să îți fie,
Vre-un sprijin el în drumul tău,
Tu vei cădea căci o tărie,
E numai Unul... Dumnezeu.

El te-a zidit pe culmea stâncii,
Să nu te poată doborâ,
Acel ce-adâncul stăpânește,
Care racneste zi de zi.

Încrede-te mereu în Domnul,
E biruința-n mâna Sa,
Să te strămute sus în ceruri,
Doar El e Cel ce va putea.

Rămâi încredințat în harul,
Prin el ce-ai fost tu mântuit,
Numai prin har avea-vei parte,
De tot ce a făgăduit.
Amin