Să nu-L dai uitării

Să nu uiți vre-o dată-n viață, ajutor cine ți-a dat,
Din mânia cea de boală, când din ea ai fost salvat,
Să nu uiți de vindecarea, ce-ai primit-o când cereai,
Nici de mângâierea care, jos la cruce o primeai.

Să nu dai vre-o dat uitării, tot ce El ți-a dăruit,
Nu uita că sus în ceruri, ție-un loc ți-a pregătit,
Ține minte, e cu tine, niciodată n-a lăsat,
Al tău suflet ca să fie, el un suflet ce-i uitat.

Nu uita că ți-a dat viață, te-a călăuzit în ea,
Nu uita că de-orice vale, mâna Lui doar te trecea,
Ți-a adus doar biruință, ți-a purtat grija mereu,
Nu uita... din lumea largă, a ales să fii al Său.

Să nu uiți vre-o dată-n viață, cine-n dar ți-a dat iertare,
De o viață păcătoasă, de păcatele murdare,
Nici de bunătatea care, ai văzut-o zi de zi,
De tu uiți... să știi că-n viață, Domnul îți va aminti.

Poate El s-aduc-aminte, chiar și printr-o încercare,
De tu uiți de unde vine, acea mare îndurare,
De-ai uitat că tu în viaț-ai fost de El și vindecat,
Poate să-ți aduc-aminte, cine-ntruna te-a salvat.

O aducere aminte, uneori e-atât de grea,
Poate fi chiar dureroasă, dar ne-aduce-aminte ea,
Cine-i Domn... cine e Rege, cine e cu noi mereu,
Ca să nu uităm că greul, doar cu El nu este greu.