Să nu judecăm

Oamenii au adus îndată
Pe femeia cea stricată.
Prinsă fu în preacurvie,
Pedepsită vor să fie.

Ea se trage şi tot plânge,
Dar mulţimea o împinge,
Înaintea lui Isus
Au adus-o şi au spus:

“După lege va muri
Cu pietre o vom lovi!
Tu ce zici? Aşa să fie?”
Isus se aplecă şi scrie.

Plin de pace, nu de ură
Cu iubire se îndură.
Ce scria nu-nţelegeau.
Ei cu ură se grăbeau.

Şi iarăşi L-au întrebat
Piatra-n mână au luat.
Iar Isus răspuns le-a dat:
”S-arunce cel fără păcat!”

Şi ca după o lovitură
Oamenii cei plini de ură
Pe femeie au lăsat.
S-au întors şi au plecat.

Nu suntem şi noi aşa,
Când greşeşte cineva?
N-ai luat piatra-n mână
Socotind că nu ai vină?

Nu mai vreau să judecăm
Ci pe noi să ne vedem.
Bârnele să le-aruncăm
Şi-apoi paiul să-l vedem.