Să nu îți fie teamă

Să nu îți fie teamă

Să nu îți fie teamă, și nu te-ngrijora,
Ridic-a ta privire, și-atunci tu vei vedea,
De unde ajutorul, îndată-ți va veni,
De unde izbăvire, creștine vei primi.

În locul prăbușirii, să nu te-ntorci acum,
Doar cerul să îți fie, În fața ta pe drum,
Să nu mergi mai agale, Tu caută mereu,
Doar urma cea lăsată, cândva de Dumnezeu.

Tu zborul către ceruri, vre-o dat să nu-l oprești,
Pe marea vieții tale, mereu doar să vâslești,
Chiar dacă e furtună, sau val ce-aduce-alt val,
Privirea ta să fie mereu doar înspre mal.

Să nu lași deznădejdea, vre-o dat la ușa ta,
Închide-o cu zăvorul, să între n-o lăsa,
Rămâi pe culmea stâncii, căci tu ai fost zidit,
De-un Dumnezeu ce-odată, a fost El răstignit.

Rămâi doar în picioare, căci tu ai azi mereu,
Un sprijin ce-i o stânca, El este Dumnezeu,
El este-a ta tărie, El este-Acel izvor,
Ce inima îți umple, cu dragoste și dor.

Nu-ți va lăsa ființa, nicicând El pe pământ,
În grea singurătate... pe tine și-al tău gând,
Pe brațul cel puternic, mereu te va purta,
Tu ai în cer un Tată, vre-o dată nu uita.
Amin (diana)