Să nu îmi ei Isuse harul

Să nu îmi ei Isuse harul
autor. Diana G. U.

Să nu îmi ei Isuse harul, căci fără el... pierdut aș fi,
În viață aș cunoaște-amarul, ce nu ar vrea a se sfârși.

Cu Tine el de sus coboară, ca să cunosc cu-adevărat,
Iubirea Ta... sfântă comoară, ce-n viața mea ai revărsat.

Să nu îmi ei lumina sfântă, ce luminează noaptea grea,
Ființa mea prin ea se-avântă, să fiu mereu pe urma Ta.

Caci fără ea aș fi-n pierzare, rătăcitor pe drum străin,
Aș fi un abur dus să moară, n-aș fi spre mal... spre loc divin.

Să nu îmi ei iubirea vie, ce mă alină când mi-e greu,
Cu ea nu-i viața o pustie, e plină doar de Dumnezeu.

De nu ar fi... aș sta-n morminte, un orb în moarte îngropat,
N-aș ști fiorul celor sfinte, doar în amarul scufundat.

Să nu îmi ei a Ta putere, ce mă-ntărește zi de zi,
Cu ea pășesc pe marea vieții, oricât de tulburat-ar fi.

Fără de ea nu-mi este calea, spre locul cel făgăduit,
M-aș îndrepta fără putere... spre unde nu e răsărit.

Să nu mă lași fără nădejde, fără de ea sunt clătinat,
Întins sub arșița pustiei, setos, flământ, de Tin' uitat.

Nădejdea mea este spre ziua, când voi vedea cum Tu revii,
Pe nor din slava Ta cea sfântă,
Ca să mă-nalți în veșnicii.

Să nu mă lași fără de lacrimi, alin îmi sunt în vreme grea,
Atunci când plâng... te simt aproape, simt numai mângâierea Ta.

Ce dulce ești când iar amarul, se-arată-n drumul meu cel greu,
Dar Doamne, el, nu mă doboară, oricât ar fi de-adânc și greu.

Să nu mă lași vre-o dată singur, căci fără Tine... ce-aș putea?
Doar Tu-mi ești viața, bucuria, prin Tine pot eu exista.

Tu ești splendoarea vieții mele, numai cu Tine strălucesc,
Să nu mă lași... căci vreau la capăt, în Raiul Tău să odihnesc.
Amin