Sa nu fugiti din Canaan

SA NU FUGITI DIN CANAAN


Avraam si Sara,-ngrijorati
Ca era foamete in tara,
In fata lumii-au zis ca-s frati
Si catre alte zari plecara.

Inspre Egipt s-au indreptat,
Caci era tara-mbelsugata.
Ca va fi bine au sperat
Dar iata insa, ca odata,

Cei ce-l slujeau pe faraon
Vazura cat e de frumoasa
Sara,nevasta lui Avraam
Si-o dusera la el acasa.

Iar pe Avraam l-au rasplatit
Si i-au facut daruri bogate.
Intre ei bine l-au primit
Si i-au si oferit de toate.

Numai ca Domnul a vazut
Ce s-a-ntamplat si cu tarie
Ca din senin, El a facut
Necaz sa vina si urgie

Peste-mparat si casa lui.
Atunci, cu totii si-au dat seama
Ca Sara-i a evreului
Nevasta, si i-a cuprins teama.

I-au dat sotia inapoi
Si de urgie ca sa scape,
I-au dat camile, oi si boi
Si pe deasupra, robi si roabe.

Apoi sa plece l-au lasat
Chiar l-au condus pe drum spre tara,
Vazand ca-i binecuvantat
Si ca nimic rau nu-l doboara.

Caci Dumnezeu l-a aparat,
Tot raul l-a schimbat in bine.
De crezi in El neincetat,
El te ajuta si pe tine.

Dar spune-i orice plan al tau
Orice dureri, orice dorinte.
Ca-n ce faci fara Dumnezeu,
Ai sa gasesti doar suferinte.

Caci si Avraam, cand a plecat
Ca in Egipt sa stea o vreme,
Pe Dumnezeu nu l-a-ntrebat
Si nici n-a vrut cu el sa-l cheme.

Chiar daca s-a intors bogat
Si a scapat de saracie,
Mult mai tarziu, s-a intamplat
Un lucru, ce avea sa fie

Motiv de cearta si amar,
Fiindca-ntre roabele primite,
Se afla si acea Agar,
Pe care chiar Sara i-o dete

Sa faca un copil cu ea,
Pentru ca Sara era stearpa.
Dar ce folos? Facand asa,
In loc de pace, avu cearta.

Si peste generatii-ntregi
A dainuit aceasta ura.
Caci dupa ei, multi domni si regi,
Si chiar popoare intregi fura

Si sunt si astazi, peste ani,
Dupa vreme atat de multa,
Incrancenate ca dusmani,
Doua popoare ce se-nfrunta.

Unul se trage din Agar,
Pizmas si plin de-mpotrivire,
Iar altul e cel plin de har,
Care primeste mantuire.

De-acest popor atata stiu:
Ca are mama libertatea,
E al fagaduintei fiu
Si il va apara Dreptatea.

De-aceea, dragi surori si frati
Ce treceti prin nevoi, prin lipsuri,
Nu va lasati influientati
De ale lumii false visuri.

Sarac mai bine-n casa ta,
Dar sa traiesti in armonie,
Decat bogat, altundeva,
Dar fara har si bucurie.

Si orice hotarare-ati lua,
Sa intrebati intai pe Domnul.
In toate faceti voia Sa
Caci necunoscator e omul.

Sa nu fugiti din Canaan
Chiar de-n Egipt e-mbelsugare.
Ca fara Domnul, orice plan
Aduce numai intristare.