Să ne pocăim?

Orice glumă, basme, fleacuri
Cei din lume le primesc
Ba, ele devin chiar leacuri
Pe toţi îi înveselesc.

De-i întrebi de pocăinţă
Sau de mântuirea lor
Devin vagi, fără dorinţă
Întunecaţi... ca un nor!

Oare şi astăzi e bine...
De „POCăINŢă" să spui?
... Multora nu le convine
Că-i înţeapă ca un cui!

Dar vă-ndemn pe fiecare
Ce purtaţi Sigilul Sfânt
Să vestiţi mai cu ardoare
„POCăINŢA" pe pământ!

Să ne reamintum că-odată
Ioan şi Domnul Isus
Prin predica lor curată
De „POCăINŢă" ne-a spus.

Iar în „Ziua Cincizecimii"
A fost predica-ndrăzneaţă!
Petru adresând mulţimii
Chemarea la „Noua Viaţă"

Ce să facem? Mulţi de-odată
S-au unit în întrebare...
„POCăIŢI-Vă ÎNDATă"
Striga Petru-n gura mare!

Dar şi Iona în Ninive
Prin mesaj scurt, dar curat
A reuşit să cultive...
„Trezirea", ce i-a salvat!

POCăINŢA lor devine
Mărturie-n viitor
Pentru mine! Pentru tine!
... Pentru orişice popor!

Şi chiar dacă niciodată
Nimeni nu ţi-a predicat!
Mai este o variantă
Să te întorci din păcat...

Nu vezi tu că ,,Bunătatea"
Venită din Dumnezeu
Vrea să ai identitatea:
„POCăIT", „COPIL al SăU".

Ba, chiar există „DECRETUL"
Pentru „POCăINŢă" dat
De n-asculţi vine regretul
De ce nu l-ai aplicat!

- Dumnezeu nu ţine seama
Zilelor de neştiinţă
Porunceşte: „Lasă-ţi teama...
Vino azi la pocăinţă!"

Doamne vreau ca fiecare
„POCăIŢI" să devenim
Căci aşa în astă stare
Slava Ta o dobândim.
Amin