SĂ-L URMĂM PE HRISTOS

Nu putem păstra salvarea dacă nu-L urmăm pe Domnul.
Nici străjerii Lui nu suntem dacă ne cam place somnul.
Cum putea să cucerească Israelul Canaanul
Dacă-n loc de lupte grele făcea pace cu duşmanul? ! ...

Primii ucenici odată nu au stat deloc pe gânduri
Când Isus Mesia-i cheamă să intre cu El în rânduri.
Au lăsat şi pescuitul şi familia în urmă
Ca să meargă după Domnul şi după micuţa turmă.

Noi ce facem în răscruce? Cui vrem să ne-alăturăm?
Vom rămâne cu aceia cu care ne-asemănăm?
Argumentul cel mai mare e chemarea lui Hristos
Dintr-o viaţă cu păcate să-L urmăm cu gând voios.

Dar pe drumul mântuirii n-avem mâna-n buzunar
Ci purtăm pe umeri crucea chiar cu gustul ei amar.
Noi o ducem ca şi Simon tot pe urma lui Isus
Până într-o zi frumoasă când vom fi în ceruri sus.

Nu cred că e foarte bine să gândim la o răsplată
Dacă Îl urmăm pe Domnul într-o viaţă fără pată.
Domnul ştie să-şi plătească sus în slavă lucrătorii
Când lupta aici se-ncheie şi pe cer vor trece norii.

Tănărul bogat la Domnul când c-un gând înalt venise
Era prea legat de lume şi de-atâtea alte vise.
El venise doar să afle de la-Nvăţător indicii.
Nu să facă pentru viaţa veşnică şi sacrificii.

O condiţie mai clară care nouă ni se cere
E să adâncim Cuvântul în care găsim putere.
Şi prin rodul ascultării de Domnul Isus Hristos
Să ducem în lumea asta un trai demn şi mai frumos.

Lumea nu cunoaşte taine şi doctrine din Cuvânt
Însă va vedea iubirea ce ne leagă de Cel Sfânt.
Dacă noi unii pe alţii ne iubim cu-adevărat
Lumea astfel o să ştie că pe Domnul L-am aflat.

Cele patru Evanghelii ne oferă un tablou
Ce-i complet şi plin de lecţii despre-al Golgotei Erou.
Trupul Său era un Templu ce oamenii L-au stricat
Însă-a treia zi din moarte El, Isus, a înviat.

El este exemplul nostru cât priveşte suferinţa
Dacă Îi păşim pe urme şi-I mărturisim credinţa.
Cu Hristos ne facem una în moarte şi în putere
Când purtăm cu cinste crucea pân’ la ziua de-nviere.

La ţărmul Tiberiadei i-a vorbit de-a morţii clipă
Domnul înviat lui Simon ca să-i dea spre cer aripă.
I-a zis: „Vino după Mine! Lasă-l pe Ioan în pace.”
Legăturile cu Domnul moartea nu ni le desface.

De aceea cu-ndrăzneală să-nfruntăm a morţii soartă
Pentru că de Domnul nimeni nu poate să ne despartă.
El ne va ieşi în cale pentru-o mare Sărbătoare.
Deci, treziţi-vă fecioare! Vine Nunta Lui cea mare!