Să-l lăudați pe Domnul

Să-l lăudați pe Domnul
autor. Diana G. U

Să-l lăudați pe Domnul, El este bun mereu,
În veac ține-ndurarea, căci este Dumnezeu,
Pe cei din pribegie, iubindu-i ia salvat,
Când nu aveau pe nimeni, pe brațul Său ia luat.

Pe cei flămânzi cu mană, din ceruri ia hrănit,
Pe drumul drept spre viață, El ia călăuzit,
S-ajungă-ntr-o cetate, ce veșnică va fi,
Unde nu este noapte, e plină doar de zi.

El poate în pustie, și râuri a preface,
Usucă și izvoare, în luptă-aduce pace,
Pământu-nsămânțează, aduce roade-n vii,
El morții înviaza, îi scoate din pustii.

Din umbra morții scoate, cuprins ce-a fost de ea,
El lanțurile rupe, puterea e a Sa,
Să-l lăudați pe Domnul, doar Lui să îi cântați,
Din orice strâmtorare, ve-ți fi de El salvați.

El porțile sfarâmă, zăvoarele de fier,
Să nu mai fie unul, de-a Lui cu cei ce pier,
Cuvântul Său din groapă, din dragoste i-a scos,
Căci este el puternic, în toate glorios.

Așează valul mării, și vântul e oprit,
Când strigă El din ceruri, și noru-i despărțit,
Cu suflete pierdute, ai Săi nu pot a fi,
Sub aripa întinsă, ei stau și-n nopți... si-n zi.

Strigați azi către Domnul, din orice strâmtorare,
Aduce izbăvirea, căci Domnu-i îndurare,
El ape liniștește, la malul lor ve-ți fi,
De-l lăudați întruna, El vă va izbăvi.

El ura în iubire, o poate a preface,
În fața Lui nici mutul, nu poate el a tace,
Le-aduce izbăvire, acelor nevoiași,
Apleacă și privirea, acelor ce-s trufași.

Disprețul îl revarsă, peste acei ce-s mari,
Cu lacrimi curățește, pe cei ce sunt murdari,
La ape de odihnă, ajung doar cei smeriți,
Ei vor cunoaște locul, acelor mântuiți.

E Domnul... Împăratul, cel azi ce-i auzit,
Prin ciume... prin războaie, ce par de neoprit,
Sunt toate-o îndurare, să ne trezim ar vrea,
Căci iată... e la ușă, Împărăția Sa.
Amin