SĂ ÎNVĂŢĂM

SĂ ÎNVĂŢĂM!

Să-nvăţăm, din orice floare,
viaţa fără-ngrijorare
şi din zborul de albină
ascultarea de cer plină.

Să luăm de la furnică
un îndemn de ucenică.
Viaţa e-o alergătură,
dar s-o faci după Scriptură.

Ce ţi-ar folosi, scump frate,
să fii azi stăpân pe toate
dacă-n marea strălucire
n-ai avea şi fericire ?!

Fii modest, oricând în viaţă,
chiar de ai succesu-n faţă.
Noaptea-n zori, sau la amiază
inima să-ţi fie trează.

Râurile curg întruna
şi când bântuie furtuna.
Este viaţa ta-n urgie
un izvor de bucurie ?

Norii vin şi trec pe boltă.
Multe-n lume ne revoltă.
Dar mai bună e răbdarea,
chiar de ai în faţă marea.

Soarele pe cer e-un mire,
plin de har şi strălucire.
Câţi mai pot de la-nălţime
să privească în mulţime ?

Vântu-i călător pe creste,
ici îl simţi, ici nu mai este.
Porţi şi tu, pentru durere,
nesilită mângâiere ?

Să-nvăţăm din orice pâine
frământată pentru mâine,
un gând bun şi calea dreaptă,
pentru cei ce ne aşteaptă.

Pentru cei ce vor s-asculte
să-nvăţăm, prieteni, multe
spre-a-L slăvi pe Ziditorul,
ce ne-naripează dorul!