Să fiu pe placul Lui aș vrea

Să fiu pe placul Lui aș vrea, pe drumul vieții mele,
Cu mulțumire să îi cânt, în vremurile grele,
Eu să fiu rob dar Dumnezeu, Stăpânul meu în toate,
Să lupte El cu cel ce-i rău, când este prea aproape.

Să fiu aș vrea cum El a fost, umil plin de răbdare,
Pentru acel ce e căzut, sau cel din strâmtoare,
Cu gura mea aș vrea mereu, eu doar ca să zidesc,
Cum El spre ceruri a privit, și eu vreau să privesc.

Aș vrea să duc cum Tu ai dus, o cruce pe cărare,
Dar niciodată-n îndoieli, sau poate clătinare,
Statornicia Lui aș vrea, ca să o am și eu,
Să nu mă-ntorc nicicând din drum, pe el să fiu mereu.

Aș vrea să fiu... cum aș putea, să fiu eu ca Isus,
E o-ntrebare ce-o-ntrebam, privind numai în sus,
Răspunsul Lui îl așteptam, căci mult eu mi-am dorit,
Să fiu ca Cel care odat' un cer mi-a dăruit.

Și mi-a răspuns... atât de blând și-atâta de duios,
Că dragostea-i asemănarea cea ce-i cu Hristos,
Că doar iubind pot că să iert, iubind pot ajuta,
Iubirea-i milă și doar ea, mă poate-asemăna.

Mi-a spus de vreau să fiu ca El, iubirea s-o primesc,
Ce mie vrea ca să mi-o dea, un Împărat ceresc,
Ca să o dăruiesc și eu, la fel cum am primit,
Iertare, dragoste în dar, ce este-un infinit.

De vreau să fiu eu ca Isus, slujirea mea să-mi fie,
Ea doar din dragoste mereu, să fie-o bucurie,
Acest răspuns eu am primit, mereu doar să iubesc,
Iubind mă voi asemăna, cu-n Împărat ceresc.