Să fiu mai aproape de cer mi-e dorința

Să fiu mai aproape de cer mi-e dorința,
De tot ce-i aici niciodat nu va fi,
Departe de locul durerii ce astăzi,
În față îmi iasă în nopți și în zi.

Să fiu mai aproape de soare mi-e gândul,
În razele lui vreau să mă oglindesc,
S-alerg pe câmpii doar de flori înflorite,
Nicicând printre ele să nu obosesc.

Să fiu mai aproape de stele vreau astăzi,
De ele să trec cât de mult eu aș vrea,
Să nu mai îmi fie nici inima tristă,
Ce astăzi se zbate pe-o cale mai grea.

Să fiu mai aproape de locul cu soare,
Ce n-are-asfintit, este-n veci răsărit,
Sub el doar pe străzi aurite să-mi fie,
Al meu pas ce astăzi aici e grăbit.

Să fiu mai aproape de ziua-ntâlnirii,
Când Domnul pe nor va veni să mă ia,
Aproape de ziuă răpirii la ceruri,
Când toate-ntr-o clipă atunci s-or schimba.

Aceasta-i dorința ce-mi este aprinsă,
Să fiu mai departe de-ntregul pământ,
Aproape de-acasă, de cer vreau, de viață,
La pieptul Acelui ce-i viu... ce e sfânt.