Să fim doar cu Domnul

Să fim doar cu Domnu-n corabia vieții,
Cu El vom putea să ajungem la mal,
Oricât ar răcni azi adâncul de tare,
Oricât de înalt ar fi azi al ei val.

Oricât i-ar fi spuma de multă și deasă,
Oricât i-ar fi largul, ea nu va putea,
Să ducă în larg vre-o corabie... marea,
Cât Domnul conduce corăbii pe ea.

Să fim doar cu Domnul, mereu azi pe cale,
Chiar dacă e calea îngustă și grea,
De-l ținem mereu doar pe El azi de mână,
Pe ea să pășim mai ușor vom putea.

Chiar dacă sunt luptele astăzi prea grele,
Chiar dacă furtuna pe cale e-n toi,
Nădejdea ce-i vie ea astăzi ne spune,
Pe calea îngustă e Domnul cu noi.

Să fim doar cu Domnul, spre Patria sfântă,
Pe drumul pe care, noi azi am pornit,
De suntem acei ce-ascultăm azi cuvântul,
Vre-o dată nu suntem popor rătăcit.

Doar urma lăsată mereu să ne fie,
O scară ce urcă spre locul divin,
Pe ea când urcăm să fim plini de iubire,
Să fim noi acei ce mereu doar iubim.

Să fim doar cu Domnul, în orice azi vreme,
Cu El e doar soare, spre-acasă pe drum,
E soare-n furtună, e soare în valuri,
E soare în vremea venită acum.

Cu El vom ajunge la capăt de cale,
Cu El pe pământ lupta vom birui,
Cu El vom fi cei ce în ceruri la masă,
Vom sta... și-acea vreme ea nu va sfârși.