Să fii prieten cu Isus

Să fii prieten cu Isus
Să ştiţi i-un lucru mare,
Şi cel mai mare har descris
Prin har de ascultare...

Nu Avraam s-a oferit
De-a fii prieten cu Domnul.
Ci Domnul sfînt a glăsuit
Căci are prieten omul!

Nu poţi prieten să deţii
Şi lumea şi păcatul,
Şi-apoi mereu tu să susţii
Căci Prieten ţi-e Prea-naltul

Căci amîndoi nu pot a fii
Prietenii pentru tine,
De-aceia astăzi vreau să ştii
Cu care ţi-e mai bine...

Se-arată vremii şi cîntăririi
Chear mult mai neînţelese
Când nu găseşti orientări
Din aripa lumească.

Căci ea şi cu al ei torent
Te lasă gol creştine,
De tot ce vine din cuvânt
Lipsit de părtăşie....

Ades ai prieteni pe pământ,
Ce te-nţeleg mai bine
Îi preţuieşti şi-i porţi în gind
Şi tu, şi ei pe tine

Şi-aşa de bine-ţi face cînd
O clipă-i stai în preajmă
Căci înţelege şi-al tău gînd
Şi uiţi şi orice teamă

Dar dacă prietenul tău
Te duce la păcate
Şi ochii tăi privesc ades
Căci duce înspre moarte.

De-aceia-ţi spun azi răspicat
Iaţi candela, cuvintul,
Trăieşte-aşa cum este drept
Căci Prieten, nu e altul!

Cu-aşa valorii, cu aşa har
Cu-atâta îndurare,
Cu mâini ce-s pline de balsam,
Ca să-ţi dea vindecare.

Să nu te-nşeli având ca scop,
Doar lumea şi-a ei fapte
Isus nu-ţi e Prieten şi Domn,
De-i viaţa doar păcate...

El astăzi te va cântării,
Cu milă şi iubire,
Dar nu uita că vine-o zii
Fatală pentru tine...

O zi de groază şi amar
O zi şi-o vşnicie
Când orice plâns e în zadar
Atunci nu e iubire.

Atuncia strîngi ce-ai semănat
Atunci vezi avuţia,
Ce urme rele ţi-a lăsat
Plătind amar simbria.

Primeşte azi acest cuvînt
Mai bea din apa vie
Şi teme-te de cel prea sfânt
Să-ţi dea prietenie

Mai poartă-te pe placul Lui
Mai dă-i cu viaţa cinste,
Fii slujitor al cerului,
Ca pacea să inunde!

Şi viaţa şi căminul tău,
Şi partea de lucrare,
Şi lucrul ce îl faci cu greu,
Să scrie rezolvare.

Azi pune-te tu în cântar
Căci mâine nu se ştie
Şi ciurul vine ca hotar
În prag de veşnicie

Şi el aduce în cântar
Ce firea nu le-aceptă
De-aceia cît curg ape vii
Mai luptă spre izbândă
amin