Sa dovedim...

Să dovedim...

Să dovedim în orice-mprejurare
Că suntem fii de Dumnezeu
Pe drum, acasă şi-n lucrare
Să-L cinstim pe Fiul Său-mereu

Să dovedim la toţi că pocăinţa
E starea cea mai nobilă din lume
In faţa ei putere n-are necredinţa
Spre Rai ea poate să ne-ndrume

Să arătăm mereu în vorbe şi în fapte
Că Duhul vieţii ne-nsufleţeşte traiul
Ne dă avânt cu gingaşele-i şoapte
Ne fericeşte viaţa, ne îndulceşte graiul.

Printr-o purtare ce-i vrednică de Cer
Vom dovedi că Harul aduce îndurare
Că traiul cu Hristos nu-i un mister
Ci-i biruinţă în val şi-n încercare.

Căci cei de-afară aşteaptă de la noi
Să răspândim arome de trai înmiresmat
In locuri de întunecime şi noroi
Unde viciu-i rege iar păcatu-i onorat.

S-adeverim printr-o viaţă sfântă
C-a noastră credinţă nu e fantezie
Că Tatăl iubeşte şi binecuvântă
Pe cei ce ies din a lumii frenezie.

Să dovedim în orice-mprejurare
Că-n noi trăieşte Cel ce e Lumină
Că umbletul pe-a Domnului cărare
Sfârşeşte negreşit în veşnica grădină.

gc/2005/TI