Să dăruim mereu iubire

Să dăruim mereu iubire, să fim și noi ca Dumnezeu,
Și să-i iertam pe cei ce nouă, ne fac și ne-au făcut doar rău.

Să facem fapte cere Domnul, dar fără a le trâmbița,
Să căutăm mereu sfințirea, El pace să ne poată da.

Să dăruim mereu cu milă, să fim cum El demult era,
Când biciuit răbda calvarul, dar pe calvar tot mijlocea.

Cu văduvele și orfanii, miloși ne cere ca să fim,
Vre-o dată cu a noastră limbă, ne spune ca să nu rănim.

Să dăruim cu mână largă, acelor nevoiași ce sunt,
Să nu lăsăm o urmă neagră, în trecerea de pe pământ.

Să fim lumină... să fim sare, în orice vremuri s-ar ivi,
Și să slujim cu dăruire, până când Domnul va veni.

Să dăruim și timp acelor, ce sunt de diavol apăsați,
Ca să nu spună că sunt singuri, nici să nu creadă că-s uitați.

Să ascultăm a lor durere, și să le fim de ajutor,
Și pentru noi cândva din ceruri, de-alin curgea un viu izvor.

Să dăruim cu bucurie, ce noi în dar toți am primit,
Iubire, milă celor care, trec azi prin timpul greu venit.

Să dăruim fără de plată, un dar și pentru noi era,
Din cer în orice încercare, un ajutor când cobora.
Amin