Să cadă Ierihonul!

Pe drum ești către ceruri și vezi în depărtări
Cum stau înșiruite cetăți de încercări.
Luptat-ai pân'-acuma și-n urmă ai lăsat
Atâtea în ruine și-n vânt s-au spulberat.
Dar alte-ți stau în față, de vrei în slăvi cerești
Ajungi cu o condiție: dacă le cucerești!
C-așa-i pe Calea Vieții, drumul către Sion
Trece prin încercare, trece prin Ierihon!
Prin mijlocul cetății! -Doamne, dar e prea mare,
Cu ziduri mult prea groase, cum trec eu prin ea oare? ...
E prea bine păzită, prea mulți soldați în ea
Să o inving eu, Doamne, nu știu, cum voi putea? . .
Așa înalte ziduri. . eu n-am mai întâlnit...
Îmi stau acum în față... deja mă simt zdrobit...
*
-O, dragul meu, ascultă susurul dulce, blând,
Auzi cum îți vorbește în taină Duhul Sfânt?
Simți cum de El te umpli, simți cum îți dă putere?
Simți cum îți dă tărie și-n suflet mângâiere?
Simți cum te ia în brațe, simți cum te înarmează,
Că-ți dă sfântă nădejde și-o inimă vitează?
Ascultă cum îți spune: -Ostaș, fii fără frică!
Prin Duhul Sfânt la luptă acum chiar te ridică!
Să înconjori cetatea rugându-te mereu
Celui ce totul poate: Domnului Dumnezeu!
Nu va cădea-n ruine cetatea-n prima zi?
Tu fă același lucru pân' se va nărui!
A șaptea zi te roagă de șapte ori, crezând
Că biruința vine din brațul Celui Sfânt!
Și strigă către Domnul, iar zidul va cădea
Iar tu vei înțelege c-a fost puterea Sa!
*
Soră și frate-n Domnul ce-n drumul spre Sion
Ai întâlnit în cale cetatea Ierihon
Nu te-nfrica ci-ascultă ce spune Duhul Sfânt:
-Nu ești singur, cu Tine e Domnul pe pământ!
Tu fă ce ți se spune, cu zel și cu credință
Și sigur fii că Domnul trimite biruință!
Să cadă Ierihonul! Să cadă în ruine!
Să vadă și vrăjmașii că Domnul e cu tine!
Să cadă încercarea cu ziduri și cu porți
Iar tu să treci prin mijloc, să înțeleagă toți
Că-n drumul tău spre ceruri nu ești singur lăsat
Că fi-vei pân' la capăt pe brațul Său purtat!
Atunci de biruința ta ne vom bucura
Și steagul pentru Domnul în zări vom flutura!