Să ai nadejde-ntotdeauna

Să ai nadejde-ntotdeauna, este un har ceresc... divin,
Prin el primești mereu lumină, de Domnul ești în viață plin,
Să fii mereu doar în picioare, e tot un har din Dumnezeu,
Să poți să treci de suferință, e-un har de treci și de-orice greu.

Să ai doar pace când pământul, este mereu doar tulburat,
E harul Celui viu din slavă, ce este veșnic minunat,
Să-naintezi în lupte grele, nicicând nu-i vrednicia ta,
E doar iubirea cea divină, biruitor vei fi prin ea.

Să poți ca să ridici azi mâna, să poți tu azi să-ngenunchezi,
Să poți să cânți, să poți să lauzi, în încercare ca să crezi,
E harul care se mai scurge, e dragostea ce nu s-a stins,
E har în vremurile grele, să nu fii tu de ele-nvins.

Să ai speranță-n timpul care, din urmă astăzi e venit,
Este un har prin el de toate, să fii pe cale izbăvit,
În inimă să strângi cuvântul, prin har ce îl auzi mereu,
Căci în curând nu va mai curge, curând va tace Dumnezeu.

E-un har să poți să treci de noapte, să vezi și stelele pe cer,
E-un har și lacrima în rugă, deschide porțile de fier,
E-un har răspunsul care vine, de pe un tron plin de-ndurări,
E-un har să mergi pe-ncalea-ngustă, nu pe al morții reci cărări.

E-un har să ai tarie-n valuri, să fii mereu azi ridicat,
Să fii în slăbiciuni de Domnul, creștinule tu iar iertat,
E-un har să fii un fiu de Rege, din el tu azi să te hrănești,
Sub har și prin credință-ntruna, spre Dumnezeu doar să pășești.

Să te hrănești în orice clipă, căci scurta-i vremea pe pământ,
Acea de har, căci vine-n dată, venirea Celui viu și sfânt,
Să-ți umpli candela îndată, prin harul cel Dumnezeiesc,
E cel de sus care mai curge, el nu e harul pământesc.

Să-l prețuiești cât încă-l lasă, el este-atât de prețios,
Tu l-ai primit fără de plată, căci ți-a fost dat el de Hristos,
Rămâi pe cale lângă Domnul, să poți să te-ntărești mereu,
În harul Lui, în har din ceruri, în harul viu din Dumnezeu.