S-au stins tăciunii pe altar

S-au stins taciunii pe altar
O, Doamne-i vreme de restriste
Poporul Tau adoarme iar
Un munte linistit si greu
Ce trebuie cutremurul sa-l miste.

Ne arde viermele gheenei
In ochi precum un zmeu
Caci totul e de-acum pacat
E parjolita adunarea de desfrau
Si rana ei miroase greu.

Priveste Doamne adunarea
Soldatii dorm in postul lor.
Programu-i slova stinsa
Iar din cenusa nu adun
Nici lacrima, nici cant, nici dor.

Coboara-n valea uscaciunii
Si-atinge oasele zdrobite
Ca sa se-adune adunarea
Ca sa se-arate semnele, lucrarea
De harul Tau ca-s insotite.

Sa-si franga-n piept durerea
Strajerul de pe ziduri
Caci Tu dai infierea,
Rupi lacate si-obezi
Si curmi orice suspinuri.

Mai vino Doamne inc-o data
Si pune-Ti degetul pe rana
Caci Te-asteptam in umbra noptii
Precum setosii astazi asteapta
Din apa sa scoata o cana.