S-au dus credincioşii

S-au dus credincioşii
Plecat-au cu toţii
La Domnul în cerul preasfânt
Rămas-au fricoşii şi necredincioşii
Cu toţii cei răi, aici pe pământ.

Ce groază-i apucă pe toţi cei rămaşi,
Ce frică-i frământă,
Răpirea a fost un lucru real
Acum totul plânge nimic nu mai cântă
Regrete sunt multe şi-s fără egal.

Aleargă cu toţii
Dar fară vreo ţintă
Ei timpul l-ar da înapoi
Un pic de odihnă, ar dori în fiinţă,
Dar nu mai e pace, acum doar război

Ar da tot ce au
Şi-ar face orice
Să aibă sfinţire, să aibă iertare
Ar vrea ca să facă, să facă dar ce?
O! Nu, nicicum nu mai este iertare

Grozavă pedeapsă
I-aşteaptă pe toţi
Grozave – n`cercări prăpăpd şi măcel
Şi şapte potire şi şapte peceţi
Lovi – vor pământul cu tot ce-i pe el

Şi rând pe rând
Au fost rupte peceţi
Urgii după urgii se revărsară
Şi frică şi moarte, grozave săgeţi
Pământul umplură cu-amară povară

Aleargă cu toţii
Aleargă la munţi:
„Cădeţi peste noi, ne-n gropaţi dar acum
Pe copii şi pe tineri, pe bătrânii cu perii cărunţi
Căci nu vrem să-L vedem pe Domnul nicicum”

Dar, nimic nu-i ascultă
Ci totu-i condamnă
Chiar fiarele câmpului fac hrană din ei
Şi toată urgia, arată ce-n seamnă
S-asculţi doar de fire şi de poftele ei

Şi iată pecetea
A şapte s-a rupt
Tăcere i-acuma în ceruri
Ai crede că e un nou început
Că lumea trăieşte cu totul noi vremuri

Dar, arde pământul
Copacii şi iarba
Şi-o parte din mare e sânge
Regrete tardive şi plânset degeaba
Sfârşitul i-aproape şi totul se frânge

Se-aude un sunet
O trâmbiţă-n cer a sunat
O alta urmează şi-apoi încă una
Un munte de foc în mare-aruncat
Urgii ce lovesc fără milă într-una

Un vultur ce strigă
Prin mijloc de cer
Vai de voi care-acuma trăiţi pe pământ
Mai sunt de sunat trei trâmbiţe, trei
Urmează ce scrie în sfântul Cuvânt

Şi iată un înger
Deschide fântâna
Şi fum şi lăcuste deodată-au ieşit
Cinci luni au urmat, de durere într-una
Deşi au dorit, însă nu, n-au murit

Dar cei ce pecetea
Pe frunte o au
Ca semn al iubirii de sus
Nu sunt vătămaţi căci ei stau
Protejaţi de Împărat, protejaţi de Isus

Ce am spus pân-acum
Nu-i poveste de fel
De nu crezi în Isus Salvatorul
Ţi nu-ţi faci din Cuvânt, o tărie, un ţel
Vei pieri pentru veci, hotărî Creatorul

Vei ajunge să suferi
Cumplite dureri şi-n crecări
Degeaba striga-vei atunci disperat
Zadarnic fugi-vei pe multe cărări
Scăpare nu ai vei fi judecat

Acuma alege te rog
S – asculţi, să urmezi pe Hristos
Căci vine o vreme când nu vei putea
Să alegi şi nimic nu-ţi va fi de folos
Doar durerea, necazul vor fi partea ta

Desigur eşti liber
Să-ţi faci doar pe plac
Dar vine o vreme când nu vei mai fi
Ci-n chis pe vecie în iazul cu foc
În flăcări grozave te vei chinui

De ce să te chinui?
De ce vrei să plângi?
De ce să trăieşti despărţit de Isus?
O! Cheamă- L acuma, vei pute să învingi
Ispita, păcatul prin Harul de sus

Şi-apoi plin de pace
Mereu vei cânta
Cântări de mărire Divinului Miel
Puteri, biruinţă, mereu îţi va da
Divinul Părinte, slăvit fie El.