S-au copt cireşile

S-au copt cireşile

S-au copt cireşile cele plăcute,
Din crengi se-arată-mbietoare,
Ne-anunţă-a fi, primele fructe
Ce se aşteaptă-n grabă rupte,
Din noul an, coapte sub soare.

Cu-aroma ce-au plină de viaţă
Acum e timp... spre-a fi dorite,
Pentru că-n orice... dimineaţă
Buchete-n crengi, roşii la faţă
Te cheamă spre-a-ţi fi dăruite!

Mâncând cireşe, prinzi vigoare
Caci fiinţa noastră se-ntăreşte!
Şi un balsam pentru-ntremare
Pentru-a-ţi produce, înviorare,
Din ele observi, cum izvorăşte.

Căci Dumnezeu, le-a orânduit
De-a ne susţine viaţa noastră,
Când prin creaţie, El ne-a zidit
Pentru un trai vrednic de dorit
Prin preştiinţa Lui, ... măiastră.

În viaţa, ce ne-a dat-o să trăim
A ne hrăni cu fructe fel de fel,
E-o satisfacţie... care-o simţim
Prin dragoste când ne hrănim,
Cum toate-şi au originea în El!

O! şi-un vast tezaur ne-a lăsat
Spre-a ne hrăni, cu mulţumire,
Din toate roadele ce El ne-dat
Prin dovezi demne de-admirat
Pentru-a Lui grijă, … din iubire.

Flavius Laurian Duverna
21 iunie 2010