S-ajungă a ta cântare

S-ajungă a ta cântare
La porțile luminii,
Nu-ți trebuie volum mare,
Nici voci de vioare
Așa cum cred azi unii.

Îți trebuie mai mult...
Cântarea nu-i doar artă.
De n-ai în urmă-un trai plăcut
Sau un prezent de"nou născut",
Zadarnică e truda toată.

Când preamărești pe Împărat
Cu toată inima, cu gura,
Cu-n cuget sfånt, neîntinat,
Abia atunci simți că-ai cântat
Cum spune și scriptura.

Căci doar celui neprihănit
Îi șad cântările de laudă.
De ești statornic și smerit,
Cåntarea zboară în zenit,
Ca fulgul de zăpadă.

De s-a născut în tin"vreun gănd
De fală, de înălțare,
Lucrarea ta va fi n- curând
Testată-n foc și seceri vânt,
După o viață de cântare.

De vrei să cånți ca și David,
Ca Moise, sau Debora,
În nopți târzii rămâi pe zid,
Cântarea celui neprihănit
Străbate-va Aurora.

Cåntarea este rugăciune,
Sau laudă, mulțumire.
Prin cânt te-nalți spre zări senine
Și plânge sufletul în tine
Vibrând de bucurie.

Cânați cântări de biruință,
S-au înmulțit cele de jale.
De parcă n-am avea credință
Că după nori de suferință
Pe boltă iarăși va fi soare.

Cânați ca-cei dintài creștini
Ca Ana, în ziua biruinței,
Să știe și-ai noștri vecini
Aici noi suntem peregrini,
Spre patria făgăduinței.

Să-i cânte orișice suflare
Și-acei ce nu au grai,
Cåntările-s mărgăritare,
Perle de preț ce au valoare
Aici, și-n ceruri sus, în rai.