S-ajung vreau după stele

S-ajung vreau după stele, în răsărit de soare,
Să-mi întâlnesc iubirea, ce margine nu are,
E-atât ea de frumoasă, e fără de sfârșit,
E cea care pe mine, mereu m-a copleșit.

Ea astăzi mă ridică, în visele din noapte,
Urechea îmi păzește, de-atât de multe șoapte,
O simt întotdeauna, mă face să iubesc,
Dar vreau și acea clipă... în ochi să o privesc.

S-ajung vreau după zare, să simt acea căldură,
Ce este veșnic goală, de vrăjmășii și ură,
Și azi o simt adesea, dar vreau... să o ating,
De bucurie mare, să plâng și doar să plâng.

Să plâng de fericire, când lângă ea voi sta,
Să ne despartă nimeni, vre-o dată n-ar putea,
Căci ne-a unit fiorul, ce rupt nu poate fi,
E dragostea divină, ce-n veci va dăinui.

E dragostea cerească, ce-i plină de fiori,
E-a cerului valoare, mă face ca să zbori,
Mă duce-n locul care, de pace este plin,
El este numai unul, e locul cel divin.

E dragostea eternă, ce-aduce-un cer senin,
Ca zborul către ceruri, să-l am ușor și lin,
Ea este pretutindeni, oricând o pot găsi,
Dacă în căutare, vre-o dat n-oi obosi.

S-ajung pe-acele brațe, ce numai ea le are,
E azi a mea dorință, și este una mare,
Pe cele ce întinse, spre mine stau mereu,
Ce vor să mă cuprindă, o cât aș vrea și eu.

Aș vrea s-o am întruna, în clipele din viață,
Iubirea ce îmi șterge, și lacrimi de pe față,
Ce-un zâmbet îmi aduce, ca eu... doar să zâmbesc,
E dragostea spre care... eu astăzi mă grăbesc.