S-a zis Destul

S-a zis Destul

Destul a fost, ce trist cuvant o dată se aude.
Aşa va spune Dumnezeu, –DESTUL- a fost pe lume.
Destul şi nici nu vei putea ca să mergi mai departe,
Şi o sentinţă se va da,
Va veni din partea Sa
Destul te va desparte.

Destul cu lumea de plăceri,
Destul cu ce-i durere,
Tu n-ai să scapi din ce e greu,
Dacă tu nu spui mereu,
Destul- nu-i o părere.

Destul a fost şi neputiinta va dispărea in sine.
Căci o poruncă se va da
Atunci, cand iata se va lua
O hotărîre bine.

În colţuri fără de mistere cu umbre iscoditoare
Speranţa iată e făcută şi-n suferinţa mare.
Singură pusa-n aşteptare,
Te fierbe fără grai,
Dar o să fie călătoare
Si mii de flăcări arzătoare
Vor mistui ce ai.

Etern va fi atunci acolo şi tot ce azi se mişcă aiurea,
Tu ai să dai tributul vieţii
Destul şoptesc acum profeţii
Destul.

Ce har să poti sa fi tezaur,
Sa ai habar de ce va fi.
Să ieşi curat ca şi un aur,
Iar sus să zbori în altă zi,
Ce har.

Cărunta omenire iată din lumi clădit-a in tumult.
Şi zgomotos e tot ce face cu lupta dusă de demult.

Nimic nu poate lua fiinţă,
Destul a fost un adevăr
Şi va fi spus ca o sentinţă
Cand va veni Isus din cer
Destul.

Că n-a mai fost din vremi trecute
Nici o poruncă de-mplinit.
Pasul timpului cernut e
Si s-a lăsat acoperit,
Fără o şansă de găsit,
Destul.


Amin