S-a stins vremea

Se sting încet acele astăzi vremuri,
Pline de har ce-au fost pe-acest pământ,
Se sting făcliile ce-au fost aprinse,
Din ceruri azi se văd doar fumegând.

S-au scurs cu timpul clipele în care,
Pământul el adânc era brăzdat,
De urma lacrimilor prea amare,
Acu este-un pământ ce-i doar uscat.

S-au coborât și mâinile ce-odată,
De poala Celui sfânt se atingeau,
S-au aplecat înspre pământ și inimi,
Ce-n orce zi și noapte îl strigau.

Azi s-au închis și gurile ce-odată,
Doar imn de biruință înălțau,
Uscate sunt de vântul care bate,
Și nu mai cântă cum cândva cântau.

Azi pocăința este predicată,
De mari evangheliști pe un fundal,
Dar oare de ce nimeni nu-nțelege,
Că marea vieții are ea un mal.

De ce nu-s cercetați acei din lume,
Ce vin în locul unde ne-nchinăm,
De ce nu își predau niciunul viața,
Atunci când noi îi evanghelizăm.

A cui să fie oare astăzi vina? ,
A Celui ce pe noi ne-a-nsărcinat? ,
Ca prin trăirea noastră să mai vină,
La pocăinț-un suflet tulburat.

Pe ușa adunării ce-i deschisă,
Pășesc acei legați... acei robiți,
Ei nu cunosc cuvântul... adevărul,
Căci ei de cel ce-i rău sunt toți orbiți.

Cu brațele deschise-ntotdeauna,
Îi așteptăm să vină printre noi,
Dar la sfârșit ei spun că tot programul,
A fost frumos... și pleacă înapoi.

De ce se-ntâmplă oare-aceste toate? ,
Adesea ne-ntrebăm și ne mirăm,
Răspunsul toți îl știm, dar ne ascundem,
Că pentru ei nu vrem ca să luptăm.

Toți știm că cel legat are nevoie,
De post, de rugăciuni să înăltăm,
Nu el este acela ce ne cere,
Este-un răspuns la tot ce întrebăm.

Dar noi... doar stăm cu brațele deschise,
Cu zâmbete pe față-i întâlnim,
Uităm că cercetarea va fi vie,
Atunci când noi cu toții mijlocim.

Uităm că ne-a trimis Isus în lume,
Din foc să-i scoatem pe acei cuprinși,
De gheara ce îi ține în robie,
Dar toți fugim... ca să nu fim învinși.

Căci lupta cu cel rău nu e ușoară,
Niciunul nu suntem azi pregătiți,
Sfințenia e grea, și-atunci dăm vina,
Pe cei ce ei nu știu că sunt robiți.

S-au dus acele vremuri care pline,
Au fost de-acei martiri ce-au mijlocit,
Chear și-n arene pline doar de fiare,
Ei Celui ce e viu... tot i-au slujit.

S-au dus acele clipe-n care Domnul,
Pe loc în rugăciuni elibera,
Căci sfinții ce-L strigau erau aceia,
Ce prin trăirea lor... El cobora.

S-au dus... dar toți am vrea ca să mai fie,
Minuni dar fără jertfă la altar,
Căci este greu să lupți pentru aceia,
Ce între ei și Domnu-i un hotar.

O... Doamne mai aprinde-ncă odată,
Un foc de-a te sluji Isuse sfânt,
Căci azi pe toți ne-a stins o amăgire,
Și noi doar ascultăm al Tău cuvânt.

Dar împlinirea este mai departe,
Și ne-a cuprins doar griji ce-s pământești,
Adu azi o trezire sfinte Tată,
Cu dragoste te rog să ne trezești.

Și-aprinde-n noi un foc ce-i a iubirii,
Pe cei de lângă noi să îi iubim,
Prin fapte, nu prin vorbe ca păgânii,
În rugăciuni doar să bolborosim.

Ajută-ne și noi să fim c-aceia,
Ce-au fost cândva ei după placul Tău,
Să stăm încredințați de Tine Tată,
În luptă-n fața celui ce e rău.

Și fă ca și trăirea ce-i a noastră,
Să fie-o urmă pe acest pământ,
Pe care să pășească cei din lume,
Când vor vedea că-n noi e Cel ce-i sfânt.

Aprinde focul care azi se stinge,
Făcliile ce-s goale... Dumnezeu! ! ! ,
Tu umple-le ca ele să mai fie,
Ca-n vremuri, pline doar de Duhul Tău.

Dorință pune-n noi dar și căință,
Că nu am fost cum Doamne-ai așteptat,
Că a trecut o vreme mult prea lungă,
În care pentru Tine rod n-am dat.

Stropește azi cu ploaia cea măruntă,
Peste ogoru-n care s-au uscat,
Acei pomi care Doamne ei odată,
În nici un vânt ei nu s-au aplecat.

Și astăzi către Tine sfânt Stăpâne,
Cu toți o rugăminte am avea,
Tu iartă-ne căci Doamne... nu de mâine,
De astăzi vom intra în slujba Ta.

De azi toți ridicăm mâini către ceruri,
Dar nu de azi... ci chear de-acu... Isus,
Și Doamne ochii noștri tot de-acuma,
Strigând ei vor privi numai în sus.

Cu toții vom săpa după izvorul,
De lacrimi care astăzi e secat,
Căci știm că ele Doamne vor fi arma,
În lupta pentru cel ce e legat.

Tu iartă-ne Isuse nepăsarea,
În care-am fost cu toții scufundați,
Cu toți avem o mare azi căință,
Că n-am luptat pentru acei legați.

Că n-am luptat cum Tu-ai luptat pe cruce,
Căci Doamne-atât de mult Tu ne-ai iubit,
Tu iartă-ne că nu am fost ca Tine,
În totul și în toate fii slăvit.