S-a prăbușit cereasca adunare

S-a prăbușit cereasca adunare
Care cândva era ca un puternic far,
Căci generația de astăzi
Iși caută un alt tipar.

Un tipar cât de larg se poate
Fără-nfrânări de la ce-i rău,
Fără restricții sau principii
Fără credință-n Dumnezeu.

S-au prăpădit stâlpii de aur
Ce țineau vechile cărări
Căci s-au zidit cetăți de abur
Conduse de învățători.

Învățători ce vor doar faimă
Și scaune să fie sus,
Pe libertate-accentul cade
Nu pe prezența lui Isus.

S-a prăbușit și temelia
Care cândva era-ntărită
Căci azi s-au ocupat măiestrii
Să fie toată prăpădită.

Cuvântul pe care a fost zidită
L-au ignorat și l-au exclus
Și-au deschis larg portiță lumii
Care nu-L vede pe Isus

S-a prăbușit cereasca adunare
Și nu mai este ca-n trecut
Căci au crescut lăstarii firii
Și pei cei sfinți i-au întrecut.

Mlădițele ce-aduceau roade
Acu-s uscate și s-au rupt,
Moda și lumea-n adunare
Le-au luat pe toate ca un scut.

Candela nu mai arde astăzi
Și flacără parcă s-a stins
Și cercetarea Lui cerească
In adunare n-o mai simți.

Cântările ce se cântau în lacrimi
Azi doar pe buze se imit
Și frații-n bancă își dau coate
Când unele nu le convin

S-a prăbușit fereastra rugii
Și doar puțin se stă-n genunchi
Căci unii nu vor să se roage
Căci stau comozi cu al lor trup.

O! S-au destrămat copii
Copiii Domnului Isus,
Pace-ntre ei nu mai există
Ci numai ură în răspuns.

S-au prăbușit multe relații
Și mulți grăiesc numai minciuni
Fără rețineri, palpitații
Trăiesc conduși de rațiuni.

Aleargă mulți după avere
Și banii-i pun pe primul loc
Nu se opresc să se gândească
Că destinația e-n foc.

Ah, firea asta prefăcută
Atâtea vieți a captivat
Și-n adunarea sufletească
Pe suflete rău le-a legat

Renasc și zilnic noi dorințe
După plăceri și aventuri
Copii Domnului pe Isus uită
Și viața-și dau pe băuturi.

O! Mulți ce cândva erau piatra
Sau stanca tare de granit,
Azi s-au zdrobit și s-au extins
Ca bălăria de pe câmp.

Se bizuiesc pe noi tipare
Din lumea mare de păgâni
Pe Domnu-l scot din adunare
Tânjind spre culmi de libertin.

Frica de Domnul nu mai este
Și la amvon ies mulți certați,
Iertarea tot mai mult lipsește
Și se complac mulți în păcat.

Pe mulți i-a părăsit prezența
Și Darurile Celui Sfânt
Și nu-și mai cercetează stare
S-observe unde s-au pierdut.

De formă mulți în Casa Sfântă
Merg ca să fie doar prezenți
Și glasul Domnului n-ascultă
Că toți aproape-s neglijenți.

O! Tu cerească adunare
Ce-aduni podoabe pe pământ,
Nu vezi că vreme se scurtează
Și vine Domnul în curând?

Nu vezi că tot din jur vestește
Că timpul trebuie sfințit,
Că mult nu e și judecata
Incepe tocmai de la tin'?

Din cortul tău Isus va-ncepe
Să strângă rodul ce-ai adus
Și de nu va găsi nimica
Oare ce vei avea de spus?

Oare atuncea tu ce scuză
Îți vei permite să rostești,
Când El de ani și ani încoace
Îți spune să te pocăiești?

Zidește-ți zidul adunare
Și stai lângă Domnul Isus
Alungă moda din închinare
Slujește-L după cum a spus.

Alungă orice nepăsare
Și-nvățătură din străini,
Fă tot ce Biblia te-nvață
Căci ea-i tiparul cel divin.

Adu-ți aminte că El, Domnul
Și-a dat viața pentru tine
Nu ca să stai în nepăsare
Ci ca să-L cauți din iubire.

El a fost sfânt și-n veci sfânt este
Și cere astăzi pocăință
Te vrea curată adunare
Întoarce-te azi cu căință.

Adu-ți aminte c-ai suflare
Și n-ai vreun merit că exiști
Trăiești căci El te ține-n viață
El Domnul slavei, El Isus.

Amin!