S-a născut lumina lumii

S-a născut lumina lumii,
O, ce veste minunată,
Ce-i vestită de o vreme,
Care este-ndelungată.

S-a născut pe snop de paie,
Fiu de om a devenit,
Când a hotărât în slavă,
Să se facă cel mai mic.

Când a hotărât să vină,
Ca să sufere purtând,
Tot păcatul și o cruce,
Dealul Golgota urcând.

A venit s-aducă viață,
Pe o cruce răstignit,
A venit să bea paharul,
A durerii ce-a simțit.

S-a născut Mântuitorul,
Steaua când a răsărit,
Din fecioar-ascultătoare,
După cum a fost vestit.

S-a născut să stea pe cruce,
Plin de răni ce i-au făcut,
Când în mâini și în picioare,
Cuie răii i-au bătut.

Când răbda ocara-ntreagă,
Când era bătut, scuipat,
Să aducă omenirii,
O iertare de păcat.

Să aducă vindecare,
Și putere pe pământ,
Celor care cred lucrarea,
Duhului cel viu și sfânt.

S-a născut atunci iubirea,
E văzută chiar și-acum,
Luminează calea păcii,
Este-al mântuirii drum.

E văzută-n câmp de luptă,
E văzută printre stânci,
Și pe ape tulburate,
Și prin văile adânci.

Să născut atunci să moară,
S-a născut ca să trăim,
Ea în ziua judecății,
Nu ar vrea ca să murim.

Jertfa-n sângele ce-odată,
Se scurgea să fim salvați,
Este vie ea și astăzi,
Doar prin ea vom fi-nălțați.
Amin