Rutină

Mă dau jos din pat posacă,
Simțurile mă convoacă,
Să mă duc să-mi fac cafeaua,
C-altfel cânt ca cucuveaua!

Și mă scurg, și mă târăsc,
Grabnic eu mă hotărăsc,
Sa pun apa pe aragaz,
Ca să am rapid extaz!

Iacob verde sau Fortuna,
Că oricum îmi e totuna,
Că de altfel gust amar
Are și al. meu coșmar!

Savurez la. ea o ora,
Că doar de, mă prinsă-n horă,
Apoi sună telefonul,
De-mi vine să sparg plafonul!

Pun să fac mâncare iară,
Simt cum toți mă-nfuriară,
Aruncând toate prin casă, ,
Rufele pe jos, pe masă!

Mai deschid și mesengerul,
N-o cădea pe mine cerul,
Și tot stau cu ochii-n ceață
Fiindcă sunt cam vorbareață!

Toate le chivernisesc,
Nu prea stau sa trândăvesc,
Însă la sfârșit de seară,
Sunt ca bomba nucleară!

Ce am vrut să spun cu asta?
Nu că eu sunt ca gimnasta,
Ci că-n tot ce-am spus mai sus,
L-ați văzut voi pe Isus?

Rugaciune zilnic fac,
Însă-n gând, rapid, buimac,
Iar Cuvântul prețios,
E pe mod silențios!

Toată ziua mă complac,
Firea să mi-o satisfac,
Până seara la culcare,
Vai de-a mele, mâini, picioare!

Când vreau să deschid Scriptura, ,
Să-mi încarc cu ea făptura,
Taman clipa următoare
Mintea-mi este creatoare!

Și încerc atunci să fac,
Un tablou ca să-l refac,
Sau o poezie seacă,
Timpul iute ca să treacă!

La bolnavi mă duc mai rar
Că miros a funerar,
Le fac o injecție, două
Apoi mă prefac ca plouă!

Vin în grabă tot în casă,
Cu aer de religioasă,
Iau telecomanda-n mână,
Că doar ea e la-ndemână!

As putea la nesfârșit,
Să vă spun mai deslușit
Ale mele fapte seci,
Dar sunt sigură ca pleci!

Ce-am vrut să scot din umbră,
Din activitatea-mi sumbră?
Iată, nu faceți ca mine,
În ale voastre cămine!

Ci plecați-vă genunchiul,
Ochii, mâinile și trunchiul,
Toate-n fața Lui Hristos
Ca să fii mai sănătos!

Cer iertare, 'ntelepciune,
Pentru a mea deșertăciune!
Mă ridic de azi și zic,
Eu de fire mă dezic

Și-L slujesc pe Salvatorul
Doar în El mi-e viitorul!