Rut

Sub arsita torida, de dimineata-n zori
Mergeam la strans de spice, ca Rut culegator.
In urma seceratorilor truditi
Adunam spicele si snopii cei pierduti.

Cantau seceratorii in mersul lor grabit
Eu ii ascultam din urma de taine-nvaluit,
Iar uneori sudoarea curgea pe un obraz tacut
Pe celalat o lacrima, la fel ca si lui Rut.

Si-atatea spice pline, cazute la pamant,
Iar unele calcate si frante de seceratori,
Le ridicam din urma,
Facand din ele snopii stransi cu legatori.

La asfintit de soare ma bucuram plangand,
Ca-n lanul Tau, Boaze am ostenit lucrand,
Caci snopii cei pierduti si roadele lor frante
Par niste luceferi cu raze arzande.

Si-n fiecare dimineata ma ridicam cu drag,
Sa merg culegator de spice, pe-ntinsul Tau lan,
Dorind cand vine seara, sa pot privi tacut,
O munca ostenita, la fel ca roaba-Ti, Rut.

O, azi lanu-i intins, privirea nu-l cuprinde,
Si azi seceratori zdrobesc sub tapla atatea spice.
Ei merg cantand cu fruntea ridicata
Pierzand din maini spicele cu roada bogata.

Ei merg, se-ntrec in munca lor grabita,
Dar prea putin le pasa de roada risipita.
Dar, vai, ce greu suspina'Rut' in urma tuturora,
Caci munca-i tot mai grea si franta aurora.

Si astazi parca tot mai rar
E "Rut" sa stranga spice
Pe cei pierduti sa ii gaseasca,
pe cei cazuti sa ii ridice.

Dar la voi,o, cine-i"Rut"
Culegator de spice?
Cand fratii lucratori duc crucea suspinand,
O, unde-i"Rut' sa-i planga, sa-i ridice?