Rugul aprins...

Rugul aprins….

Când toamnei îi plânge văzduhul,
Pe lacrima ploii mai bate şi vântul,
Şi frunze răsfiră cu degete lungi,
O rana ce doare tot vrei să o legi,
Ia lada uitării, aruncă şi arcul...
Aşeaz-o deoparte şi pune-i capacul!

Pe coarda din suflet începe să cânţi,
Atins cu blândeţe un ghimpe să scoţi,
Şi-n locul rănit un semn de-a rămas,
Înalţă-i stindardul să-ţi fie popas.
Începe cu ruga, vorba îţi schimbă,
Cântă spre ceruri în a inimii limbă!

Fântână de rouă din gură să-ţi curgă,
Cu mâinile amândouă împreunate-n rugă,
Cu sufletul golit de-a lumii haină,
Învăluit de pace şi-a harului lumină,
Sub aripa iubirii şuvoiul te cuprinde,
Simţi-vei căldura din rugul ce-o arde!

Crugul ceresc o poarta-şi deschide,
În slavă răsunet de cânturi, se-aude,
Atent de-ai s-asculţi, …un glas anume
În limba iubirii te cheamă, pe nume,
Credinţa de-ţi este în flacări arzândă,
Din focul ce arde primi-vei o undă!

Iar lacrimi de-ţi udă obrazul în cută,
Ca ploaia ce-n picuri pământul sărută,
Sorbind-o cu sete tăcută şi tandru,
Zâmbeşte de poţi smerit şi nu mândru,
Mai mic de te vezi ca brazii pe creste,
Că-n faţa ai sprijin pe... Cel Care Este!

***

Mă-ntorc deseori în locul însemnat,
Când la răscruce rugăciuni am chemat
Şi-mi spăl amintiri cu lacrimi amare,
Că tot ce am strâns în cutia cea mare,
În tot ce-am trăit şi trecut, loc era
Pentru mai multă iubire şi rugă în ea!

Aşa că azi,voi spune toamnei care plânge,
Cu zile mai scurte, cu nopţile lunge,
Cu cer plumburiu ce-ascunde zenitul,
Cu truda ce-n cupe îşi varsă argintul,
Şi roadă bogată din cer presărată
Că, mi-e mai dragă decât cea trecută!

Tot astăzi, în ploaie de frunze-rugină,
Închin lui Isus bucuria-mi deplină!
Din gând ce-am pornit şi-al meu cânt,
Rugul aprins de iubire divină e sfânt,
Chiar dacă pe unii îi arde în flăcări,
Pe alţii mocnit, în urmă ne lasă ….Lumina!

19.10.2008