Rugaciuni ferestre

Sufletul tresăriri în uimire încearcă
De lumea ciudată ce-n mine debarcă,
Largi porți rațiunii ar vrea să deschidă
În infinit limitele să îi dividă.

Îmi suflă în auz sfințiri-fiorul
Din rănile Tale, când dor în priviri,
Iar colțul de pământ unde e rezemat piciorul
Nu mă mai încape, își cere lărgiri.

Mi-e rugă un foc ce se-nalță spre cer,
Să-nvaluie în mijlociri Dumnezeirea
Gândul cel gri se-ndepartează stingher
Când mă-nfășori pe dinăuntru cu iubirea.

Eternitate, din fire de raze-mpletești
O haină de îngenuncheri și de lumină,
Cuvintele Vieții desenează în mine fereștri
Prin care cugetul de cer se anină.

(Noiembrie 2012)