Rugăciunea uitată

În clipa dimineţii, când soarele răsare
Şi umple cu lumină şi râs întreaga zare,
Nu simţi fiorul dulce ce îţi tresaltă-n piept:
"Hai, roagă-te la Domnul Isus din Nazaret! "

În goana de suveică pe-a timpului aripă
Nu simţi dorinţa păcii să te opreşti o clipă?
Şi-o simplă întrebare răsare în secret:
"Azi ai uitat de Domnul Isus din Nazaret?"

În cea mai înfocată şi aprigă dorinţă,
În toi de argumente, în planuri de şedinţă,
Deodată îţi apare un chip de sfânt Profet:
"L-ai căutat pe Domnul Isus din Nazaret?"

În clipele de seară, când foşnetul adie
Mireasma răcoroasă cu iz de iasomie,
N-auzi o voce caldă cum te întreabă-ncet:
"Tot nu vorbeşti cu Domnul Isus din Nazaret?"

Şi-n orele de noapte când zboară poştalioane
Cu tainice răvaşe de visuri la obloane;
Mai vine iar "poştaşul" să ia târziu colet:
"Nimic n-ai pentru Domnul Isus din Nazaret?"