Rugaciunea pocăinţei

Rugăciune

Nu pot să mai suport vinovăţia,
Conştiinţa nu mai vreau să-mi chinuiesc,
Căci mi se stinge-n suflet bucuria,
Când vremuri din trecut î-mi amintesc.

Eu cred nemijlocit că îndurarea,
Şi Sângele ce-a curs pe Crucea grea,
Poate aduce-n viaţa mea iertarea,
Şi fiinţa mea o poate transforma.

De-aceea mă închin cu umilinţă,
Isuse-Ţi dăruiesc viaţa mea,
Şi prin adevărată pocăinţă,
Î-mi las trecutul meu la Crucea Ta.

Mă iartă pentru ceasul răzbunării,
Când am ajuns mâniei slujitor,
Şi în furia mea am dat uitării,
Făgăduinţa de a-Ţi fi ascultător.

Mă iartă pentru vorbele rostite,
În ceasul întunericului greu,
Când graiul limbii mele ascuţite,
A fost sub călăuza celui rău.

Pentru priviri şi faptele stricate,
Eu simt că nu vrei Doamne să mă cerţi,
Î-Ţi mulţumesc şi pentru-acestea toate,
Isuse drag te rog ca să mă ierţi.

Î-Ţi mulţumesc că-mi dai eliberare,
Prin Har de-ale trecutului poveri,
Pui capăt vremilor de încercare,
Şi umpli golul negrelor tăceri.

Eu simt cum zi de zi cu drag mă poartă,
Prin orice încercare Braţul Tău,
De-aceea Domnul meu te rog î-i iartă!
Pe cei ce plănuiesc să-mi facă rău.

Îndură-te de ei ca şi de mine,
Căci şi în locul lor Tu ai murit,
Tu eşti Acel ce-n Mâna Lui ne ţine,
În veci de veci Isuse fii slăvit!
Martie 2008 Ilie Belciu