Rugăciunea fiului risipitor

Acuma Tată, eu privesc la mine. .
Mă văd sărac, în zdrențe și pierdut. .
Rătăcitor mă-ntorc și mi-e rușine
C-am risipit tot bunul ce-am avut. .

M-am săturat de porci și roșcovele,
M-am săturat de toți prietenii falși;
Mă-ntorc la Tine cu suspine grele:
Afară Te implor să nu mă lași! . .

Averea ce mi-ai dat am risipit-o. .
Mă-ntorc cu haina ruptă din pustiu. .
Iubirea Ta eu am disprețuit-o:
Nu mai sunt vrednic să mă chemi iar fiu. .

Părinte drag, în casă mă primește
Ca rob măcar, să pot a Te sluji! . .
Te rog, Te-ndură, Te milostivește,
Căci de-aș rămâne-afar' m-aș prăbuși! . .

Știu și cât de mâhnit e al meu frate
Căci el doar pentru Tine-a adunat
În timp ce în mocirla de păcate
Pierdut-am tot și-n ea m-am cufundat...

Dar azi. . o, azi eu vin să-mi cer iertare! . .
Mai pot oare să fiu de Tin' iertat? . .
Pe-obraji îmi curg acum lacrimi amare,
Știu bine cât de mult Te-am întristat! ...

Și chiar de m-ai ierta simt o durere
Care mă macină neîntrerupt. .
O, dacă Tu mi-ai da și mângâiere
Ți-aș mulțumi Părinte-atât de mult...

Îngenuncheat în fața slavei Tale
Părinte bun, cu-atâta dor aștept
Să simt cum de pe prăfuita cale
Sus mă ridici și blând mă strangi la piept. .