Rugăciunea Anei

RUGĂCIUNEA ANEI

Dionisie Giuchici
vol. 1 - "Domnul, nu eu!"

Era o femeie în vechiul regat
Cu mare durere sărmana,
Scriptura ne spune cum ea s-a rugat,
Cum Eli o mustră pe Ana.

Femeia aceasta cu suflet curat
Îşi spune în rugă povara,
Şi cere ca DOMNUL să-i dea un băiat,
Un fiu, depărtându-i ocara.

La sfânta serbare sub cerul senin,
În corturi, sau Casa Domnească,
Mergeau credincioşii cu jertfe, cu vin,
Slujind după legea cerească.

Cu cărnuri alese, cu vin de Carmel,
Cu sucuri, licoare curată,
Iar toate acestea vorbeau despre El,
De MIELUL cel fără pată.

De-aceea la cină şi-acei din Corint
Veniră cu traistele pline,
Cu vase de aur, cu vase de-argint,
Să guste, să bea, să se-nchine.

Dar Pavel îi mustră, şi Eli la fel
Crezând-o pe Ana că-i beată,
Dar sfânta femeie rămâne model
Având o credinţă curată.

Ea nu se agită cu strigăte mari
Ca vîntul ce bate-n morişcă,
Priviţi-o pe vatră, pe lespezii tari,
Cum Ana doar buzele-şi mişcă.

Ea strigă din suflet, din interior,
Căci DOMNUL ascultă suspinul,
Şi-ndată trimite de sus ajutor,
Puterea cerească, alinul.

Femeile toate, copii şi bărbaţi,
Mulţimi de cuvinte înşiră,
Dar iată-i deodată pe cei adunaţi
Din ruga fierbinte se-opriră.

Căci focul de paie se-aprinde uşor,
Dar iute se arde, se stinge,
Credinţa e jarul ce arde-n cuptor
Şi-n lupta cea mare învinge.

"Ridică-te-odată," strigă supărat
Preotul femeii pioasă
Crezând-o că-i beată, că s-a îmbătat,
Dar Ana era credincioasă.

"Nu vezi, credinicoşii de mult au sfârşit
Cuvintele rugii bogate,
Gândesc de aceea aici ai venit
Să scapi de-a tale păcate.

Gândesc, dar paharul te-a îmbătat
Lăsându-te dezordonată,
De-aceea se pare ai întârziat
Se vede pe faţă, eşti beată!"

"O, nu, domnul meu, eu nici n-am gustat
Licoarea cea tulburătoare,
Eu am o durere, de aceea am stat
În ruga mea stăruitoare.

Eu cred în minune şi strig către El,
Să vină să-mi vindece starea,
Căci Stânca cea tare a lui Israel
Trimite din ceruri salvarea!"

"Atunci să se-ndure de sufletul tău!"
Preotul îi face urare,
Şi o binecuvântă cu numele Său,
Cu Numele DOMNULUI mare.

"Deci DOAMNE, un fiu Ţi-am cerut, şi doresc
Când el se va naşte, când vine,
Să-l dărui să fie slujbaşul ceresc
Urmându-Te numai pe tine!"

Iar după acestea pe vatra cu jar
Se-aprinde o sfântă cântare,
Căci Ana se roagă de-acum la altar
Cu fiul numit Ascultare.

Priviţi profeţia venită de sus,
Cântarea ce stâmpără dorul,
Femeia aceasta vorbea de ISUS,
De Unsul, de Mântuitorul.

Ea vede prin Duhul cum cade cel rău
Din locuri înalte, mândria,
Şi strigă: "Trăiască în veci DUMNEZEU
Căci DOMNUL e Stânca, tăria.

El face pe stearpă să aibă copii,
Iar cele ce-au fost îngâmfate
Lipsite de slava cerească vor fi
În ţara uitării lăsate."

Cântarea femeii vorbea de ISUS,
Dar şi de Biserica sfântă,
Ea vede o lume cum cade de sus,
Iar alta se-nalţă şi cântă.

Şi fiul se-nalţă şi creşte mereu
La Silo, la Rama, Betel,
Slujindu-L pe DOMNUL, pe-al lui DUMNEZEU,
Proorocul numit Samuel.

El unge pe Saul, pe David apoi,
Şi judecă după dreptate,
Căci Emanuel, DUMENZEU e cu noi,
El iartă a noastre păcate.

O, DOAMNE, ridică-i pe toţi care gem
Sub cruce, pe culmea durerii,
De-aici de la Silo, ISUSE Te chem,
Arată puterea iertării.

Răspunde-i la Ana, Biserica Ta,
Ce poartă în lume ocara,
Ascultă o DOAMNE, şi vino la ea,
Şi-ajut-o să-şi ducă povara.

Voi mame, rugaţi-vă Lui DUMNEZEU,
Când fii vă tulbură somnul!
Ca El să-i păzească de orişice rău
Făcându-i slujbaşi pentru DOMNUL.

Mai multă credinţă, speranţe mai mari,
Căci DOMNUL aude şi vede,
Prin El birui-vom pe oamenii tari,
El scapă pe-acela ce crede.

El vindecă rana acelui sărman
Ce strigă pe vatră şi plânge,
Căci DOMNUL se luptă cu-al nostru duşman,
Şi arcul cel tare îl frânge.

Când ruga fierbinte se-nalţă în sus
Pe aripi de cosmos, în zare,
Din ceruri veni-va prin Duhul, ISUS,
Să-ţi dea biruinţă mai mare.

Nu-ţi pese de fraţii ce dau cu noroi
Ca Eli, cu vorbe în Ana,
Tu mergi înainte, ISUS e cu noi,
Tu cântă şi strigă OSANA!

Ca Ana te roagă tu soră la fel,
Şi DOMNULUI fii credincioasă,
Iar tu tinerele, ca şi Samuel
Să ai o purtare aleasă.

Voi fraţi, ca profetul să fiţi în popor,
Dreptatea să vă însufleţească,
Căci DOMNUL din slavă e judecător
Şi El o să vă răsplătească.

Copiii lui Eli au fost pedepsiţi
Din cauza păcatelor grele,
Voi tineri de-aceste ispite fugiţi,
Nu cumva cel rău să vă-nşele.

Căci "Elii" cei mici şi astăzi hulesc
Mireasa ce-aşteaptă să vină,
Sfârşitul durerii şi ceasul ceresc
Şi zorii cei plini de lumină.

Penina e lumea ce-nţeapă mereu
Numită biserica mare,
A cărei odrasle insultă din greu
Pe DOMNUL şi sfânta lucrare.

Se poate la anul, sau poate acum
Să fie sfârşitul lucrării,
O, DOAMNE, condu-ne 'nainte pe drum
Spre ţara şi locul serbării!

AMIN