Rugăciunea

Rugăciunea
autor. Diana G. U

Rugăciunea este calea către-o mare izbăvire,
Poți cunoaște-n ea fiorul, cald... duios... blând de iubire.
Rugăciunea este locul, întâlnirii cu Isus,
De te-apleci în rugăciune, vei ajunge mult mai sus.
Este-un drum cu luptă mare, căci în ea de vorbă stai,
Cu Acel ce-i Creatorul, ce a pregătit un Rai.
Un văzduh vrea s-o oprească, să n-ajungă până sus,
Căci o rugăciune-aprinsă, e-auzită de Isus.
Rugăciunea fără grabă, e-un balsam vindecător,
Cea fierbinte va străbate, orice zid și orice nor.
Cea udată ce-i cu lacrimi, poate munții a muta,
Cea în care-i o credință, poate doar a mângâia.
Rugăciunea este clipa, cerul când este deschis,
Să ajung în Țara sfântă, în cuvânt cum este scris.
Zbor în ea până în locul, unde pot să odihnesc,
Căci în rugă eu pe Domnul, pot mereu să-l întâlnesc.
Pot să trec chiar și de stele, cine poate-a mă opri,
Cine poate să îmi fure, tot ce pot eu a simți.
O iubire fără margini, pe genunchi mă pune ea,
A mea gură larg deschide, Domnului a mă ruga.
Rugăciunea doar mă urcă, ca să simt un viu fior,
Pot uita de clipe grele, ce adesea mă-nconjor.
Uit de vremea cea din urmă, astăzi care-a poposit,
Uit de-amarul vieții care, parcă este neclintit.
Rugăciunea-i biruință, doar iertat mă simt în ea,
Mă ajută-ntotdeauna, să urc dealul Golgota.
Îmi dă hrană... mă adapă, și un zbor mereu doar lin,
Totdeauna înspre viață, înspre-un loc înalt... sublim.
Amin