Rugăciune

De n-ai fi fost de partea mea iubitul meu Isus,
De nu m-ai fi ținut la piept știu c-aș fi fost răpus. .
De-atâtea ori a vrut cel Rău să-nghită ființa mea
Și tot încă de-atâtea ori m-ai luat în mâna Ta!
Chiar când simțeam că-s părăsit și voi cădea zdrobit,
O mână care n-o vedeam de rele m-a păzit! . .
Și mi-ai vorbit apoi din cer: "Fiu drag, nu te-am lăsat
Nu am îngăduit mai mult și-n brațe te-am luat!
Un plan mârșav al celui Rău te-ar pune la pământ,
De n-ai lucra cum Eu am spus prin sfântul Meu Cuvânt!"
Așa e Domnul meu iubit, Tu totul știi și vezi
Tu zi și noapte, ne-ncetat, asupra mea veghezi!
Asupra mea și-a celor dragi, îngeri de gardă-ai pus
Și o protecție-a Sângelui ce pe Golgot-a curs!
Acum mai mult ca niciodat' mi-arăți cât mă iubești,
Mi-arăți și planul celui Rău, văd cum mă ocrotești!
Din mâna Ta privesc în jos și văd prăpastia
Și realizez ce mult depind acum de mila Ta!
O, Domnul meu... de m-ai lăsa, Te-aș mai putea slăvi? . .
Nu, nicidecum, căci trupul meu fără suflare-ar fi! . .
De-aceea vin în fața Ta și-Ți cer Isus iubit,
Ca înc-odată să mă ierți de tot ce Ți-am greșit. .
Mă spală-n Sângele vărsat pe cruce la Calvar,
Pe mine, pe cei dragi ai mei, fiii salvați prin Har!
Și casa mea pune-o, Isus, la adăpostul Tău,
Sub adăpostul Sângelui, departe de-orice rău!
Și lasă îngerii din cer să-mi fie ca un scut,
Ca și o gardă-nconjurând cetatea mea de lut! . .
Să nu ma lași Isus iubit. . , să nu mă lași nicicând,
Ci ține-mă neîncetat în brațul Tău cel sfânt!
Cu toți cei dragi din casa mea aș vrea să fiu păzit,
Stând sub pecetea Sângelui pe crucea grea jertfit! . .
Să nu mă lași vreodat' Isus să mă îndepărtez,
Să ies de sub pecetea Ta, să nu Te mai urmez. .
Căci bine știu că de-aș pleca aș fi un om pierdut
Și aș rămâne pentru veci jos, printre stânci căzut...
De-aceea legamântul meu cu Tine-l înnoiesc,
Vreau să trăiesc ca fiu al Tău, ce spui Tu să-mplinesc!
Și până vine marea Zi când sus mă vei lua
Mă ține cu cei dragi ai mei Isuse-n mâna Ta!
Amin.