RUGA UNUI OM

Durere mi-e avutul
Aicea pe pământ,
Mă pierd în dor, necazuri
Ca pasărea în vânt,

Simţind din rădăcină,
Singur, cum m-apăsa
Adamica mea vină -
Sângele-abia pulsa.

Oftatul vieţii mele
E ca un crunt măcel,
Şi-a mea gândire, Doamne,
Tânjeşte spre-un Betel.

Când inima îmi plânge,
Înfrânt în duhul meu,
Cu sufletul rănit,
Îl vreau pe Dumnezeu.

Minuni aş vrea s-apară,
Să simt ceresc fior,
În viaţa mea amară,
Mai am un singur dor.

Să mă-tâlnesc cu Tine,
Iubite Creator,
Iar lacrimi şi suspine,
Să le preschimbi în zbor.

Căci aspră este lupta
Aici în suferinţă,
Dar dulce e cununa
Ce-mi va da biruinţă.

Iar tristele-mi cuvinte
Vor fi doar miere-atunci,
Iar al meu gând de jale
Va fi cântări prin lunci.

În ţara cea eternă,
Voi şti ce-i strălucirea,
Promisa viaţă demnă,
Cu El mi-e moştenirea.

Chiar dacă suferinţa
Aici greu m-a-ncercat,
În inimă, speranţa
Raiul mi-a arătat,

Şi-un loc în strălucire,
Pe care poţi să-l vezi
Prin ochii de credinţă,
Când în El te încrezi.

Iar sufletul ce-a plâns
Va râde-n bucurie,
Căci zilele cu nori
S-au stins pentru vecie.

Visări misterioase,
Ce le păstrez în suflet
Nu vor mai fi doar vise
ci-un loc cu-al meu iubit.

Voi preamări pe Domnul,
Pentru iubirea Sa,
Pentru a Sa jertfire
Ce mi-a redat viaţa.

Iar când eu voi ajunge
În cerul preaînalt,
Îl voi slăvi pe Domnul,
Căci El e Împărat.

10-20-2003gl