RUGA LUI NEEMIA

RUGA LUI NEEMIA

Ruga când mi-o-nalţ spre Tine,
Aminteşte-Ţi şi de mine,
Dumnezeule etern!
Eu Te chem printre suspine,
Din durere şi ruşine,
Plânsu-n calea Ta mi-aştern.

Ne-am îndepărtat de Lege,
Am căzut în fărdelege…
Tu, pe drept, Te-ai mâniat.
Doamne sfânt, al nostru Rege,
Harul Tău să ne dezlege
De osândă şi păcat!

Aminteşte-Ţi, ah, de mine
Pentru veacul care vine
De pe-acum să-l pregătesc.
Să zidim toţi pentru Tine
Rusalimul din ruine,
Chiar când cei răi ne lovesc.

Fă să-mi fie urma vieţii
Cum e roua dimineţii
Ca toţi robii din popor,
Cu evlavie profundă
Pe-a iubirii Tale undă,
Să lucreze mai cu spor.

Să-nălţăm acum spre soare
Visul Tău cu-acea splendoare
Dintr-un nou Ierusalim.
Şi să dovedim prin fapte,
De-o fi zi sau de-o fi noapte,
Că lucrăm şi Te iubim.

Aminteşte-Ţi, deci, de mine
Când duc lupta prin rovine
Cu atâţia falşi profeţi,
Cu săgeţile haine
Ce lovesc întâi în Tine
Dar şi-n proaspeţii pereţi.

Fii Tu zid şi-ntăritură
Când vrăjmaşii plini de ură
Mă atacă pătimaşi.
Scapă-mă de clevetirea
Ce distruge-nsufleţirea
Din vitejii Tăi ostaşi.

Aminteşte-Ţi azi de mine!
Răul Tu să-l schimbi în bine,
Să sfârşim ce-am început.
Şi prin Duhul Tău ne-nvaţă
Să fim altora povaţă,
Prin al îndurării scut.

Să-Ţi zidim din nou Cetatea
Ca să-şi afle libertatea
Şi destinul ei ceresc.
Iar popoarele vecine
Să rămână de ruşine
Cu tot răul ce-l urzesc.

Din necazuri şi ocară,
Eu Te chem de sub povară
Să m-ajuţi să urc mereu
Către ţinta mult visată
Unde inima curată
Va vedea pe Dumnezeu.

Aminteşte-Ţi, drag Părinte,
De eternele cuvinte
Ce prin Duhul ne-au trezit,
Care Legea Ta le spune
Celui plâns în rugăciune
Şi cu duhul despietrit.

Zidurile-s dărâmate.
Arse-s porţile-n Cetate…
Dar Tu poţi să le ridici,
Să lucrezi cu bucurie
Prin toţi fiii din robie
Care sunt şi slabi şi mici.

Pentru slava Ta, Divine,
Aminteşte-Ţi azi de mine
Şi de ruga ce-o rostesc!
Fă din râvna mea pioasă
O mistrie-n a Ta Casă
Printr-un gând duhovnicesc.

Desluşeşte-mi viziunea
Şi ascultă-mi rugăciunea
Cu izbânda ce-o aştept.
Focul Tău să nu se stingă
Şi cel rău să nu-mi atingă
Râvna care-mi arde-n piept.

Dă-ne har şi chibzuinţă
Lucrul nostru, prin credinţă,
Pentru-al Tău Ierusalim
Într-o zi să se termine
Cu răsplăţile divine
Şi cu cânt de serafim.