RUGĂ DIN EXIL

RUGĂ DIN EXIL

Ps.84

Cât îmi este de plãcut
sã mã odihnesc în Tine,
Astru sfânt din nevãzut
ce-mi dai bucurii depline !

Când la Tine am venit
mi-ai fost Adevãr şi Cale.
Ah, cât sunt de fericit
în locaşurile Tale !

Dupã curtea Ta din Rai
dorul meu pribeag suspinã
şi aşteaptã iar sã-i dai
pace sfântã şi luminã.

Chiar şi pãsãrile vin
şi-şi zidesc o nouã casã
în al harului Cãmin
unde umbra Ta e deasã.

Ah, mi-i duhul întristat
pentru vechile altare
ce le-a stins şi dãrâmat
multa mea îngrijorare !

Lasã-mã sã locuiesc
azi în Casa Ta cu duhul
sã Te laud, Domn ceresc,
traversând prin rugi vãzduhul.

Fericiţi sunt cei ce-şi pun
zi de zi tãria-n Tine.
Cât eşti Tu cu ei de bun
când furtuna vieţii vine !

Valea Plângerii-o strãbat
şi-o prefac în dulci izvoare
care curg înmiresmat
aducând înviorare.

Ei sub ploile de har,
din putere în putere,
merg cu jertfa la altar
sã primeascã graţiere.

Doamne, Dumnezeul meu,
strig cu dorul cel fierbinte
sã m-ajuţi în ceasul greu
sã pot merge înainte.

Uitã-Te la faţa mea.
Unsul Tãu eram, ştii bine.
Sunt un clipocit de stea
ce se stinge în ruşine.

Mulţi îmi zic : "O, de-ai fugi
de durere hãt departe !"
Dar în Casa Ta e-o zi
cât o mie-n altã parte.

Chiar în prag smerit de-aş sta
dacã Duhul Tãu mã ţine
nu mã tem în noaptea grea :
orice-ar fi eu sunt cu Tine !

Doamne, Scutul meu divin,
din furtuna cea grozavã
Tu m-ai mântuit deplin ...
Te iubesc şi-Ţi dãrui slavã !