Ruga comuna

Slavit Parinte desfatat in ceruri
Si pe pamant in sufletele noastre
A Ta Numire sfanta sa ramana
Sa nu te dam uitarii niciodata
Coboara, dar, a Ta Imparatie
Peste-ale noastre reci si efemere
Ca vrerea Ta-ndrumare sa ne fie
In aceasta lume prea desarta
Iar unei legi sa ne supunem toti
Si-aici si-acolo-n cerul necuprins
Si painea care sufletul Ti-o cere
Risipita jalnic intr-o grea tacere
Cu vinul rosu mult mai scump ca viata
Nu-ntarzia sa ni le scoti in cale
Fiindca flamanzi in Duh am fost mereu
Si te indura de-a noastra greseala
Ce de iubirea Ta ne-ndeparteaza
Iar noi, de-i greu vom bate totusi palma
Dintr-o profunda dragoste de taina
Ce Ti-o purtam si care demni ne face
Si nu ne mai cerca cu ispitirea
Spre a ne pierde-n rautatea ei
Ca-i mult mai dulce astazi mantuirea
Si cat mai vietuim sa nu ne-o iei!